Raluca Haidu – o campioană la UBB

Raluca Haidu a ajuns la Universitatea Babeş-Bolyai în anul 2012, an în care cucerea aurul cu echipa la Campionatele Europene de Gimnastică de la Bruxelles. Între timp a terminat primii trei ani de facultate, însă a rămas să studieze la Facultatea de Educație Fizică și Sport, fiind acum studentă la master.

E modestă. Foarte modestă. Poate mult prea modestă pentru performanţele pe care le-a atins şi pe care acum le prezintă ca pe nişte lucruri fireşti, pe care ea a avut şansa să le aibă, dar care ar fi putut fi ale oricui. Dar n-au fost. Sunt şi vor rămâne ale ei, pentru că a oferit în schimbul lor copilăria firească a unei fetiţe a cărei singură grijă e cum să-şi îmbrace păpuşile. Cam aşa s-ar putea rezuma în doar câteva cuvinte, povestea unei campioane care a ales Universitatea Babeş-Bolyai într-un moment în care putea alege orice universitate din lume.

Raluca Haidu s-a născut în 20 noiembrie 1994, la Petroşani, iar viaţa ei s-a învârtit mereu în jurul sportului. La 5 ani a intrat pentru prima oară în sala de gimnastică de la Deva, iar câţiva ani mai târziu, în 2012, era medaliată cu aur la Campionatele Europene de la Bruxelles, alături de Sandra Izbasa, Catalina Ponor, Larisa Iordache şi Diana Bulimar. Era deja dublă medaliată cu bronz la Campionatele Europene de Gimnastică din 2010 (bârnă și echipe) și medaliată cu bronz la etapa de Cupă Mondială de la Glasgow, din 2011 (individual compus). Raluca făcuse parte şi din echipa care a reprezentat România la Campionatele Mondiale de la Rotterdam, din 2010, ea clasându-se pe locul 4 cu echipa și pe 9 la individual.

2012 a fost anul marii glorii, dar şi al renunţării la gimnastică.

“A fost o decizie grea, pentru că viaţa mea era gimnastica. Dar eram în clasa a XII-a şi simţeam că venise momentul să mă concentrez asupra examenului de Bacalaureat. Îmi doream mult să intru la facultate, aşa că am hotărât să renunţ la gimnastică”, spune acum Raluca, amintindu-şi însă că noua viaţă a dezorientat-o un timp: „A durat o vreme până am reușit să mă adaptez, să-mi dau seama cum mă pot organiza fără programul impus de antrenamente, fără colegele pe care eram obișnuită să le am alături tot timpul. Adaptarea a fost dificilă, dar am reușit, acum sunt aici și nu regret deloc.

  • De ce ai ales UBB într-un moment în care performanţele tale sportive ţi-ar fi permis să mergi oriunde în lume?
  • La UBB am ajuns într-o vacanţă, venind în vizită la o prietenă care era studentă aici. M-a cucerit din primul moment şi mă bucur că am făcut această alegere. E una dintre cele mai bune universităţi şi mi-a oferit tot ce mi-aş fi putut dori: de la condiţiile de studiu, cazare, relaxare, până la oamenii minunaţi pe care i-am găsit aici, fie ei colegi sau profesori. M-au acceptat aşa cum sunt eu, OMUL Raluca Haidu, un student la fel ca toţi ceilalţi, care are foarte multe de învăţat şi continuă să înveţe. Îmi place să spun şi să cred că mă plac pentru ceea ce sunt eu, un pentru medaliile mele.
  • Eşti, totuşi, o campioană.
  • Aşa e, însă putea fi oricare dintre ei. E adevărat, am muncit mult, foarte mult, nu am apucat să mă joc cu păpuşile, însă, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege acelaşi drum. Acum însă mă simt la fel ca oricare dintre colegii şi prietenii mei, fără să fiu cu nimic specială. Am avut însă parte de oameni şi de momente cu totul speciale. Am avut şansa să lucrez cu nişte antrenori minunaţi, care m-au ajutat să mă formez, am avut coechipiere extraordinare şi am trăit momente deosebite, precum Campionatele Europene de la Birmingham, din 2010, Mondialele de la Rotterdam, din 2010, etapa de Cupă Mondială din 2011 şi Campionatele Europene de la Bruxelles, din 2012, la care am obţinut medalia de aur. Au fost momente cu totul speciale, pe care le-am trăit la intensitate maximă şi care vor rămâne mereu la loc de cinste în inima mea.
  • Am avut campioni, am avut generaţii de aur, ce crezi tu că ar trebui pentru ca gimnastica românească să ajungă din nou acolo unde a fost în urmâ cu câţiva ani?
  • Gimnastica românească are viitor, dar trebuie să existe mai multă motivaţie. Toată lumea trebuie să fie mai motivată, cred eu, iar aici nu mă refer doar la partea financiară, ci mai ales la motivaţia interioară. De asemenea, cred că ar fi nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de la cluburile care pregătesc viitoarele campioane. M-a bucurat mult alegerea Andreei Răducan la conducerea Federaţiei Române de Gimnastică şi sunt sigură că schimbarea pe care o aşteptăm cu toţii se va produce. E o persoană tânără, dinamică, ambiţioasă, plină de idei şi, mai important decât orice, e o adevărată campioană care ştie de ce are nevoie gimnastica românească pentru a produce campioni!
  • Ce vei face în continuare?
  • Voi rămâne la Cluj. Cel puțin în viitorul pe care îl văd acum. Îmi doresc să ajung să pregătesc mici gimnaste care să ajungă mari campioane, îmi doresc să mă dezvolt aici, alături de oamenii dragi care îmi sunt alături şi să mulţumesc prin asta Clujului pentru tot ce mi-a oferit.