25 august 2025
Un studiu științific condus de geologul Liviu Giosan, cercetător asociat al Institutului STAR-UBB și cercetător emerit la Institutul Oceanografic din Woods Hole din Statele Unite, realizat în colaborare cu arheologul Reed Goodman, profesor asociat al Universității Clemson, contestă teoriile existente referitoare la originile primei civilizații urbane care a apărut în Mesopotamia cu peste 5.000 de ani în urmă.
Prin folosirea unor metode inovatoare, combinând date geologice, arheologice și satelitare, noua teorie argumentează că ascensiunea civilizației sumeriene este strâns legată de acumularea sedimentelor fluviale în Golful Persic și interacțiunea acestora cu fenomenul mareelor. Autorii au ajuns la concluzia că inovațiile tehnico-culturale, procesele de urbanizare și, nu în ultimul rând, miturile sumeriene pot fi legate de modelarea reliefului zonei de coastă și modificarea mareelor, ambele datorate construcției unor delte complexe de către fluviile Tigru și Eufrat, cu contribuția altor râuri din regiune.
În pofida faptului că majoritatea cercetătorilor atribuie evoluția socială și creșterea demografică înregistrate în perioada Uruk răspândirii creșterii animalelor, intensificării comerțului sau diversificării resurselor naturale, autorii studiului susțin că surplusul de cereale care a stat la baza acestei creșteri nu poate fi explicat decât prin construirea la scară largă a unor sisteme de irigații, motivată de factorii geomorfologici în schimbare. Studiul a fost publicat recent în prestigioasa revistă PLOS One.
Sumerul, prima rețea de așezări statale din istorie, organizată pe o bază culturală și economică comună, a apărut în sudul Mesopotamiei în urmă cu peste 5000 de ani. Rădăcinile acestui proces de urbanizare datează din perioada Uruk (cca. 4000–3200 î.Hr.), unde creșterea populației, inovațiile tehnologice și o diviziune clară a muncii au dus la apariția unor structuri statale complexe. Primele așezări permanente din Mesopotamia pot fi asociate cu cultura Ubaid (cca. 6000–4000 î.Hr.). Acestea erau mici sate împrăștiate, care-și asigurau subzistența din agricultură, pescuit, creșterea animalelor și diferitele meșteșuguri. În perioada ulterioară (cca. 4000–3100 î.Hr.), numită perioada Uruk, densitatea așezărilor a crescut, acestea devenind mai mari și mai ierarhice. Uruk, care la acea vreme se dezvoltase într-un oraș, acoperea o suprafață de peste 250 de hectare, cu o populație estimată la peste 25.000 de locuitori. La Uruk, pentru prima oară în istoria omenirii, a apărut scrisul și s-au dezvoltat tehnicile agricole și meșteșugărești. Cultura Uruk s-a răspândit în nordul Mesopotamiei și Iran, facilitând totodată formarea primelor structuri de tip statal. După anul 2600 î.Hr., în Mesopotamia a apărut prima societate urbanizată din istorie, unde orașele-stat precum Ur, Kish și Lagash concurau pentru apă și terenuri agricole. După căderea culturii Ur III, acum circa 4000 de ani, Sumerul a fost înghițit de imperiile din regiune, dar rolul său decisiv, de pionierat, rămâne incontestabil și se răsfrânge până în prezent, printre altele în mitologie, astronomie, matematică.
Spre deosebire de regiunile riverane ale Mesopotamiei, morfodinamica coastei sumeriene, adică schimbările geomorfologice litorale din zona de nord a Golfului Persic, a primit relativ puțină atenție din partea cercetătorilor. Delte construite de fluvii și influențate de maree au început să se formeze în zona golfului începând cu aproximativ 7.000 de ani în urmă. Acestea s-au dovedit deosebit de potrivite pentru irigațiile naturale, deoarece ritmul mareelor asigura alimentarea regulată cu apă dulce, chiar în lipsa unei rețele complexe de canalizare. Astfel, mișcarea ciclică a mareelor ridica nivelul râurilor în amonte pe brațele deltelor, pătrunzând adânc pe teritoriile interioare ale uscatului și permițând irigarea eficientă a terenurilor învecinate. Sistemul de agricultură mareică a favorizat plantațiile de curmali, care, pe lângă faptul că furnizau hrană, ofereau și un microclimat favorabil pentru cultivarea altor fructe și legume. Acest tip de agricultură, având un risc scăzut și stabilă din punct de vedere ecologic, a pus bazele apariției primelor comunități urbane, cum ar fi Eridu, Uruk și Ur. Sistemul era autoreglant: mareele inundau canalele și apoi, la retragere, apele drenau terenurile, reducând depunerea de sare.
Însă, pe măsură ce deltele Tigrului și Eufratului au umplut treptat extremitatea nordică a golfului cu sedimente, zona mareică, anterior mai extinsă, s-a retras în același ritm cu construcția deltelor către coasta actuală. Treptat, nordul golfului a fost închis și s-a transformat într-un lac fără maree, care între timp s-a colmatat, formând vestitele mlaștini mesopotamiene. Deși terenurile fertile construite de sedimentele râurilor au permis o agricultură intensivă, datorită lipsei mareelor a devenit necesară construcția la scară largă a unor sisteme de canale de irigații cu apa extrasă din fluvii. Această schimbare a condițiilor hidrologice a avut consecințe și cu privire la transformarea structurii sociale: a necesitat o mare mobilizare a forței de muncă pentru construirea și curățarea vastelor rețele de canale de irigații și construcția de diguri de protecție împotriva inundațiilor. Pe de altă parte, creșterea productivității a creat o concentrare economică mai mare care a dus implicit la dezvoltarea ierarhiilor politice.
Noua teorie propusă de Giosan și Goodman oferă soluții surprinzătoare pentru a descifra apariția primei civilizații urbane și literate a lumii: autorii susțin că factorii decisivi în apariția civilizației sumeriene, dezvoltată din și în locul satelor descentralizate ale culturii Ubaid, nu sunt schimbările climatice, ci mai degrabă transformările de relief și hidrologia regiunii de coastă și, ca urmare a acestora, dispariția treptată a agriculturii bazate exclusiv pe ciclicitatea naturală a mareelor.
Unul dintre scopurile inedite ale articolului este că încearcă să identifice semnificația civilizațională a acestor procese naturale, în special a mareei, în lumea mitologică sumeriană. De pildă, mitul sumerian al potopului, care ulterior a fost încorporat și în Vechiul Testament, poate fi interpretat ca reprezentare în memoria colectivă a experienței inundațiilor catastrofale de primăvară ale Tigrului și Eufratului, produse după blocajul coastei și izolarea lacului mesopotamian. Rolul lui Enki, zeu al apei și unul din zeii supremi ai panteonului sumerian, în separarea apelor dulci de cele sărate se poate referi la experiența amestecării apei dulci cu cea sărată în zona estuarului afectat de maree. Tot astfel, cultul zeului lunii, numit Nanna, poate indica faptul că observarea ciclurilor lunare și a ritmului mareelor ar fi putut sta la baza măsurării timpului în cultura sumeriană, metodă adoptată și propagată până în zilele noastre.
Tradiție și Excelență prin Cultură-Știință-Inovație din 1581
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) este universitatea cu cel mai complex profil academic din țară (prin numărul de programe și caracterul multicultural cu trei limbi academice oficiale: română, maghiară și germană), cu tradiția academică cea mai veche din România (începută acum 444 de ani – 1581), reprezentând de asemenea cea mai mare comunitate academică din țară (de aproximativ 55.000 de oameni, din 15 localități și 12 județe). De la fondare, UBB face parte din galeria universităților de prestigiu și de referință din România, de nouă ani aflându-se pe prima poziție în țară în Metarankingul Universitar/Național care sumarizează rankingurile internaționale majore ale universităților. În plus, de mai mulți ani UBB ocupă primele poziții în țară în rankingurile internaționale globale și pe domenii, aflându-se constant între primele 5% universități ale lumii (din cele aproximativ 30000 existente), cu o infrastructură academică avansată (ex. unități CDI integrate în rețele europene, laboratoare didactice modernizate și integrate cu realitatea virtuală/augmentată/mixtă prin Centrul UBB-EON-XR etc.). Recent (2021), în urma auditului internațional QS STAR, UBB a fost confirmată ca prima universitate world-class (QS*****) din România, din 2020 UBB a fost acceptată în GUILD, organizația unora din cele mai prestigioase universități europene world-class/research-intensive, a primit distincția europeană HR Award for Excellence, iar din 2021/2022 este parte a alianței universităților europene EUTOPIA.
