De la primul articol de Q1 la implicarea în Organizația Meteorologică Mondială
Prof. univ. dr. Adina-Eliza Croitoru este profesor universitar la Facultatea de Geografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă și desfășoară cercetări în domeniul fenomenelor meteo-climatice extreme, al schimbărilor climatice și al impactului acestora asupra mediului și societății. Prof. Adina-Eliza Croitoru a fost implicată în numeroase studii care explorează efectele fenomenelor extreme și ale schimbărilor climatice asupra sănătății, agriculturii și resurselor de apă. Prof. Adina-Eliza Croitoru este reprezentant regional pentru Europa în cadrul Consiliului de Cercetare al Organizației Meteorologice Mondiale (WMO), contribuind la dezvoltarea și promovarea cercetării climatice şi prezidează Grupul de Lucru al WMO pentru Schimbul de Date cu Sectorul de Cercetare din subordinea aceluiași organism, o iniţiativă care are ca scop îmbunătățirea accesului la date meteorologice și climatice pentru comunitatea științifică. Totodată, coordonează şi Grupul de Lucru pentru Cercetare la nivel European din cadrul Organizaţiei Meteorologice Mondiale, care are ca principal rol stabilirea priorităţilor de cercetare la nivel regional şi facilitarea comunicării între cercetători şi profesioniştii din domeniul meteorologie, hidrologie şi compoziţia atmosferei pentru implementarea rezultatelor ştiinţifice în activitatea operaţională. La nivel naţional, Prof. Adina-Eliza Croitoru este membră a Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă (CCDD), ca expert pentru Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 13 – Acţiune climatică.
A primit numeroase premii pentru articole științifice pe tematica schimbărilor climatice, în special a celor detectate în evoluţia şi intensitatea fenomenelor meterologice extreme în România și a impactului acestora în diverse sectoare de activitate și publicate în reviste internaționale de prestigiu (încadrate în quartilele superioare, Q1 si Q2).
PARTEA 1
Geografia ca opţiune de carieră
Ce le-ați spune tinerilor să-i convingeți să vină la Facultatea de Geografie?
Le-aș spunea că, de obicei, lucrurile vechi sunt de valoare. Și cu cât se învechesc, cu atât le crește valoarea. Geografia vine de peste 2000 de ani. Faptul că până în prezent nu a dispărut, ci dimpotrivă, este o știință foarte utilă societății actuale nu face decât să-i crească valoarea. Că suntem o facultate de nișă, e foarte adevărat, dar să nu uităm că, uneori, grupurile mici sunt cele care duc lumea înainte.
Așadar, studenții care vin la noi în primul rând ar trebui să îndrăznească. Să îndrăznească să facă pasul înainte spre ceva care nu pare „trendy” sau să îndrăznească să facă pasul în lateral față de ceea ce face grupul mare. Există facultăți foarte căutate, există facultăți cu sute de absolvenți în fiecare an, dar a face parte dintr-un grup mic nu înseamnă neapărat un dezavantaj, ci dimpotrivă: adesea, grupurile mici fac diferența. La Facultatea de Geografie suntem şi creăm „profesioniştii invizibili”. De exemplu, meteorologii, absolvenţi ai specializării Hidrologie şi Meteorologie. În diverse întâlniri pe care le-am avut cu oameni din domeniul socio-economic sau cu elevi, am întrebat „Cunoașteți vreun meteorolog?” și răspunsul a fost sistematic „Nu!”. Singurul meteorolog despre care ştiu elevii de liceu pare să fie Busu. Numai ca „Busu de la meteo” (Florin Busuioc) nu este meteorolog, ci actor! El numai preia informaţia furnizată de meteorologi şi o transmite spre publicul larg.
În acest moment, atât Geografia ca ştiinţă, cât şi facultatea noastră sunt foarte bine ancorate în societate! Toate specializările noastre merg spre domeniul socio-economic, cu obiect de aplicabilitate foarte bine definit. De exemplu, tot ceea ce este sistem informatic geografic (SIG/GIS), adică suportul tehnologic din spatele unor aplicaţii foarte cunoscute de mobilitate precum Maps, Waze sau Google Maps, face parte din subdomeniile geografiei. Iar la Facultatea de Geografie avem o specializare care pregăteşti specialişti exact în acest domeniu (Cartografie).
„În domeniul schimbărilor climatice, avem o lipsă foarte mare de specialişti pe piața muncii din România!”
În domeniul schimbărilor climatice, avem o lipsă foarte mare de specialişti pe piața muncii din România. Se caută consultanți. Noi, experţii în acest domeniu din învăţământul universitar suntem suprasolicitaţi de cereri care vin din mediul socio-economic pe partea de consultanță, de elaborare de documente strategice, de elaborare de documente tehnice pe care să se bazeze strategiile de dezvoltare, de adaptare la schimbări climatice etc. Faptul că sunt foarte puţini specialiști în acest domeniu în România nu cred că se datorează unei lipse de interes, ci mai degrabă faptului că nu se cunoaşte faptul că există o specializare care creează specialişti exact pentru acest domeniu. Partea de schimbări climatice este încă nouă în România, la nivel de percepție. Pentru că schimbările climatice nu sunt noi. La nivel naţional, din perspectiva de acoperire cu profesioniști în acest domeniu, stăm foarte prost. Nu avem un grup, o masă critică de oameni care să susțină toate studiile tehnice necesare comunității. Și în acest context, presiunea cea mai mare este pe noi, cei din mediul universitar, respectiv pe colegii din Administrația Națională de Meteorologie.
„La Facultatea de Geografie formăm meteorologi și climatologi care să ofere servicii de foarte bună calitate”
Noi ne propunem să formăm specialiști climatologi şi meteorologi pentru a realiza prognoze meteorologice şi estimări climatice de bună calitate şi care să ofere suport de specialitate pentru adaptarea la schimbările climatice şi pentru atenuarea acestora, fie că vorbim de prognoză, predicție sau proiecție climatică. Sunt trei termeni cu care noi lucrăm, dar între care apare uneori confuzie atunci când sunt folosiţi de nespecialişti: (i) Prognoza se utilizează, de obicei, la o scara temporală de ordinul orelor, zilelor sau al săptămânilor. E ceea ce avem pe telefon în fiecare zi sau auzim în media ca „prognoza meteo”. Gradul lor de realizare este de peste 90 %. (ii) Predicțiile climatice se realizează, de obicei, la nivel de sezon, cu un grad de anticipare de maximum 6-7 luni și în general, ne „spun” dacă va fi mai cald, mai rece, mai umed, mai uscat decât media multianuală. Precizia lor este mai mică decât cea a prognozei. (iii) Proiecțiile climatice sunt cele care merg până în anul 2100 şi deja se lucrează acum la proiecții pentru intervale mai lungi. La această scară temporală nu mai putem să discutăm de ce se întâmplă într-un an anume sau într-o zi anume. Proiecțiile climatice trebuie înţelese ca valori medii multianuale. Deşi există valori pentru diverse variabile climatice (temperatură, precipitaţii etc.) pentru fiecare zi până în 2100 sau chiar cu o frecvenţă mai mare (de ex., din trei în trei ore) pentru fiecare zi până în 2100, asta nu înseamnă că putem spune, de exemplu, că în ziua în care eu îmi voi aniversa ziua de naștere de 75 sau 80 de ani pot să fac grătar în grădină pentru ca proiecţia climatică îmi spune că nu va ploua în ziua respectivă. Nici pe departe nu putem asuma o astfel de perspectivă. Trebuie să înţelegem ca din proiecţiile climatice trebuie să folosim mediile calculate pe perioade viitoare de minimum 20-30 de ani.
Poate că nu se vede din afară, dar în meteorologie şi climatologie lucrăm în mod obișnuit, cu ceea ce este cunoscut în domeniul IT ca „big data”. Sunt volume enorme de date de pe spaţii foarte mari care intră în modelele de prognoză şi se foloseşte tehnologie de ultimă generaţie pentru a obţine prognoze de bună calitate pentru numai câteva zile. De exemplu, oricât de bună tehnologie pentru măsurare şi procesare de date am avea într-o locaţie, la Cluj-Napoca, de exemplu, dacă e numai la Cluj și nu avem date similare cel puţin din toată Europa și Atlanticul de Nord, este absolut imposibil să obţinem o prognoză de bună calitate pentru Cluj-Napoca. Ajungem la spațializare şi la teleconexiuni (conexiuni la distanţă) care sunt o specificitate a Geografiei. În meteorologie, climatologie şi hidrologie, adaugăm pe lângă dimensiunea spaţială şi pe aceea temporală.
„Când eşti profesor exigent”
Petrec mult mai mult timp la școală decât acasă atât pentru lucrul cu studenții, cât şi pentru cercetare. Cred că sunt unul dintre profesorii cei mai exigenţi de la Facultatea de Geografie. De obicei, în această situaţie, satisfacţia profesională pentru efortul depus vine după mulţi ani, atunci când foștii studenți, cer ajutorul (încă) pe partea profesională. Lucrează în domenii foarte diferite, dar cum schimbările climatice impactează asupra tuturor sectoarelor de activitate, foştii studenţi vin și cer sfaturi: ”am nevoie să mă ajutați în domeniul acesta” sau „aş dori să lucrăm împreună la acest proiect”. E un sentiment foarte plăcut să simţi că după mulţi ani, zeci de ani câteodată, a rămas încă încrederea şi recunoaşterea profesionalismului din partea foştilor studenţi.
Cea mai mare satisfacție profesională?
„Un început de top impune un parcurs de top”
Sunt mai multe, sunt sigură că nimeni nu poate să spună „acesta este vârful carierei mele” în cercetare sau în cariera universitară. Pentru mine au fost mai multe și fiecare m-a definit într-un fel. Aș începe cu prima, care cred că a fost puţin șocantă. La începutul carierei mele în domeniul Geografiei nu se discuta foarte mult de publicarea rezultatelor ştiinţifice în reviste internaționale „cotate ISI”. Și la momentul în care s-a pus problema să publicăm în astfel de reviste mi-am spus că nu mă costă nimic să încerc. Și primul articol pe care l-am trimis a fost la o revistă Q1, ”Climatic Change”, revistă de top în domeniu și am primit acceptul de publicare…după doi ani. Și fiind prima experienţă de acest fel, a fost un fel de şoc pentru că nimeni dintre colegi nu dădea nicio şansă acestui demers. Şi deși titlul mesajului primit era „Letter of Acceptance”, două zile n-am avut curajul să deschid mesajul. A fost într-adevăr o şansă mare să-mi încep cariera de publicare internațională cu o revistă de top. Dar asta mi-a demonstrat că se poate şi un astfel de „start” înalt a atras după sine un parcurs similar. Asta îi învăţ şi pe stundenţii mei: să ţintească cât mai sus! Mai ales, că nu este un risc major…nu ţi se poate întâmpla nimic iremediabil dacă primeşti o respingere la un articol sau la o cerere de finanţare! Trebuie luate observaţiile ca atare şi îmbunătăţit documentul pe baza lor şi mers mai departe. Trebuie vazută partea bună a experienţei.
„Implicarea în activitățile Organizației Meteorologice Mondiale e, de departe, e cea mai onorantă recunoaştere a realizărilor profesionale”
Dacă mă gândesc la partea de vizibilitate și de relevanță, e clar că implicarea în activitățile Organizației Meteorologice Mondiale/World Meteorological Organization (OMM/WMO) e, de departe, e cea mai onorantă. Şi aceasta, ca şi acceptul la primul articol de top a venit total neaşteptat. Tot un fel de surpriză majoră i-aş spune, dar pe care eu am primit-o cu totul altfel, probabil din cauza vârstei mai înaintate la care s-a întâmplat. De obicei, în WMO sunt implicate persoane din serviciile meteorologice și hidrologice naționale, din agenţiile de protecția mediului, nu neapărat din universități.
În 2020, era în vacanţa de vară şi la ora 9 fix dimineața, m-a sunat preşedintele Asociaţei Regionale VI (Europa) a WMO, dr. Michael Staudinger. După ce s-a prezentat foarte politicos şi protocolar, m-a invitat să reprezint RA VI (Europa) în Consiliului de Cercetare Internațional al OMM (WMO Research Board). A fost o surpriză foarte mare, pentru că eu nu candidasem pentru o astfel de poziţie. Selecţia s-a făcut la nivel internaţional pe baza activităţii ştiinţifice relevante în domeniu a cercetătorilor din cele 51 de state membre ale regiunii. Şi de atunci, ocup această poziţie (sunt la al doilea mandat).
„La toate întâlnirile la care particip la Organizaţia Meteorologică Mondială, pe ecusonul meu scrie Universitatea Babeș-Bolyai”
Deşi odată selectaţi/nominalizaţi membrii WMO RB activează ca experţi în nume propriu, totdeauna la întâlnirile internaţionale la care particip, pe ecusonul meu nu este scris Europa sau România, ci este scrisă afilierea mea de bază, respectiv Universitatea Babeș-Bolyai.
După poziţia de reprezentant al RA VI, în WMO RB am primit coordonarea unui grup de lucru, care să lucreze la nivel global cu privire la evaluarea accesului la date meteorologice şi hidrologice pentru domeniul de cercetare şi educaţie (Task Team on Data Exchange with the Research Sector – TT DERS). După aceea, a venit şi partea de coordonarea Grupului de Lucru pentru Cercetare (Working Group on Research) la nivel european, care stabileşte priorităţile de cercetare pentru cele 51 de state membre ale RA VI şi organizează diverse evenimente ştiinţifice la nivel european. Deşi iniţial acceptasem să fiu numai persoana de contact între WMO RB şi acest Grup de Lucuru pentru Cercetare, după două zile am primit un mesaj în care eram anunţată şi totodată felicitată că fusesem nominalizată de către Grupul de Management al RA VI în calitatea de președinte al acestui grup.
Totul a venit cu muncă în plus, muncă în regim voluntar. Dar dincolo de responsabilitatea foarte mare, oboseala şi câteodată epuizarea indusă de foarte muncă în plus, e totuşi cea mai onorantă poziţie din cariera mea profesională.
Anul trecut s-a făcut la un moment dat o selecție și la IPCC (The Intergovernmental Panel on Climate Change), organizaţia care realizează rapoartele globale de sinteză privind schimbările climatice. Acolo am candidat din partea României şi am fost selectată, fiind unul dintre cei doi participanţi din Europa de Sud-Est. A fost, de asemenea, foarte onorant și nu neapărat doar pentru mine în mod personal, ci pentru România. Multe ţări din jurul nostru nu au avut reprezentanţi la aceea întâlnire. Cred că astfel de exemple sunt foarte încurajatoare pentru tinerii care vin din spate şi care e bine să înţeleagă că atunci cand eşti performant, nu conteanză din ce ţară vii. Le mai spun studenților: dacă eu, care m-am născut la Dăbuleni, am absolvit şcoala generală şi liceul în Alexandria, am venit prima dată la Cluj atunci când am dat admitere la facultate, am reușit să ajung până la acest nivel, voi de ce n-ați putea? Altfel spus, eu consider că trăim într-o lume a posibilităților, o lume a oportunităților, în care perseverenţa, profesionalismul şi performanţa sunt răsplătite. Şi, deşi de fiecare dată pare că am ajuns „în vârf”, îndrăznesc să continui să privesc înainte!
„Încearcă să ţinteşti sus, căci dincolo de nori, e totdeauna soare şi….poate visul tău!”
Acesta este sfatul pe care îl dau, de obicei, studenților mei:
„Nu vă uitați la faptul imediat, că e prea greu sau că nu-mi place un curs sau altul. Îndrăzniţi şi ridicaţi privirea spre a vedea înainte şi cât mai departe, în spaţiu şi în timp… că aşa e la Geografie!
Toți avem limite pe care ni le putem depăși la un moment dat. E foarte important să aveţi încredere să mergeti mai departe, chiar şi atunci când pare imposibil, şi să vă urmaţi visul până dincolo de nori. Căci dincolo de nori, e întotdeauna soare!”
