Anca Pârvulescu este profesoară de literatură engleză la Washington University in St. Louis (SUA) și cercetătoare în cadrul Universității Babeș-Bolyai.
Interesele de cercetare și predare ale Ancăi Pârvulescu includ modernismul global, teoria literară și critică, comparatismul literar, studiile despre migrație și Europa de Est.
Este autoarea a patru cărți: Râsul: Note despre o pasiune (MIT Press, 2010); Traficul muncii femeilor: Migrația est-europeană și formarea Europei (University of Chicago Press, 2014); împreună cu Manuela Boatcă, Creolizing the Modern: Transylvania across Empires (Cornell University Press, 2022); și Face and Form: Physiognomy in Literary Modernism (Cambridge University Press, 2025).
Recent, a câștigat un nou proiect de tip „ERC Advanced Grant” în cadrul celei mai prestigioase competiții europene de cercetare, organizată prin programul Horizon Europe al Uniunii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai fiind instituția gazdă a proiectului.
Proiectul RORIENT: Romanian Orientalism: Inter-imperial Entanglements in World Literature (Orientalismul românesc: Rețele inter-imperiale în literatura mondială) va beneficia de un buget de 2.500.000 de euro și vizează realizarea unui studiu de literatură comparată, analizând discursul literar orientalist din cultura română, ambiția cercetătorilor fiind aceea de a oferi un model metodologic inovator pentru studiul orientalismului la nivel global, pornind de la orientalismul românesc.
Prof. univ. dr. Anca Pârvulescu a declarat că este entuziasmată să lucreze cu colegii de la Facultatea de Litere și speră să creeze, în următorii 5 ani, o platformă de dialog cultural pe această temă importantă, din care să se dezvolte alte proiecte adiacente.
Prof. univ. dr. Anca Pârvulescu a coordonat anterior, în colaborare cu UBB, proiectul PNRR C9-I8 „A Global History of Romanian Comparatism: A Case Study in Inter-Imperial Comparative Literature (1877–1944)”, implementat în perioada martie 2024 – iunie 2026.
1. Vă rugăm să ne descrieți parcursul dumneavoastră profesional, de la anii de studiu din țară până la succesul internațional de astăzi.
Am terminat Liceul Elena Ghiba Birta din Arad, după care am fost studentă a Facultății de Litere, secția de limba și literatura engleză, la Universitatea de Vest din Timișoara. Această educație m-a pregătit pentru doctoratul în literatură engleză, pe care l-am obținut la University of Minnesota, în Statele Unite. După doctorat, am primit un post de profesoară în departamentul de engleză de la Washington University in St. Louis, unde predau din 2006.
2. Proiectele dumneavoastră îmbină literatura cu sociologia și istoria. Cum ați ajuns la aceste abordări inter- și multidisciplinare?
Primul meu proiect academic a fost teza de doctorat, publicată ulterior la editura universității MIT: Laughter: Notes on a Passion (Râsul: note asupra unei pasiuni). De la început mi-a fost clar că nu pot separa reprezentarea râsului în literatură de dimensiunile sociale și politice ale fenomenului, ca să nu mai vorbim de râsul în literatură și celelalte arte. M-am întors la acest tip de interdisciplinaritate în cartea publicată recent la Cambridge University Press, Face and Form: Physiognomy in Literary Modernism (Fața ca formă: fizionomia în modernismul literar). Dar cartea în care am experimentat cel mai mult cu interdisciplinaritatea este Creolizing the Modern: Transylvania across Empires (tradusă în limba română sub titlul Creolizarea modernului. Transilvania la răscrucea imperiilor la Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu), scrisă împreună cu Manuela Boatcă, profesoară de sociologie la Universitatea din Freiburg. În acest context, am propus o metodologie care se folosește de ambele discipline — studiile literare și sociologia — dar încearcă să le depășească pe amândouă.
3. Ce anume v-a convins să alegeți Universitatea Babeș-Bolyai ca instituție-gazdă pentru grantul ERC „Romanian Orientalism”?
Am o colaborare activă cu colegi de la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai. Am lucrat bine împreună la un proiect despre istoria timpurie a comparatismului literar din spațiul cultural românesc: GLORC, „A Global History of Romanian Comparatism” (O istorie globală a comparatismului românesc). Folosim și amplificăm această infrastructură de colaborare în noul nostru proiect. Vom aveam trei echipe de cercetare, conduse de colaboratorii mei principali din UBB: Alex Goldiș, Adriana Stan și Cosmin Borza.
4. Vă rugăm să ne explicați pe scurt ideea centrală a proiectului „Romanian Orientalism: Inter-imperial Entanglements in World Literature”.
Proiectul „Romanian Orientalism: Inter-imperial Entanglements in World Literature” (Orientalismul românesc: rețele inter-imperiale în literatura mondială) — pe scurt, RORIENT — analizează discursul literar orientalist din cultura română. Edward Said, autorul clasicului studiu despre orientalism, a oferit un studiu al acestui fenomen cultural în special în Franța, Anglia și Statele Unite, arătând cum anumite imagini despre lumea islamică au funcționat drept armă culturală a colonialismului european. Premisa noastră este că orientalismul — sentimentul de superioritate al Vestului asupra Estului — este un fenomen global, produs inclusiv în spații culturale, precum România, care au fost ele însele orientalizate. Este totodată un fenomen cultural eterogen, care poate fi politizat pe întreg spectrul politic. Proiectul nostru cercetează istoria literară a orientalismului românesc între 1821 și 1945. Orientalismul românesc și-a proiectat fanteziile asupra unui Orient multiplu si eterogen: Orientul Mijlociu post-otoman și Balcanii, Rusia și Eurasia, India, precum și o serie de „Orienturi interioare” din România. Ambiția proiectului este de a oferi un model metodologic inovator pentru studiul orientalismului la nivel global, pornind de la orientalismul românesc.
5. Cum pot studenții de astăzi să învețe să privească realitățile locale din Transilvania ca pe niște teme de interes mondial?
Cartea pe care am scris-o cu Manuela Boatcă ia Transilvania drept model metodologic pentru studierea conceptului de inter-imperialitate (poziționarea între mai multe imperii, unele în conflict cu altele). Multe alte zone au o poziție asemănătoare, structural vorbind. Istoria Transilvaniei este, astfel, de interes pentru studenții în căutare de teme cu dimensiuni mondiale.
6. Cum considerați că influențează workshopurile GLORC din Cluj mentalitatea unui tânăr cercetător aflat la început de drum?
În cadrul GLORC, am avut mai multe proiecte de publicare, la care au participat colegii noștri doctoranzi și cercetători postdoctorali. Sper că procesul de scriere și revizie prin care am trecut a fost formativ pentru colegii aflați la început de carieră. Sper, de asemenea, că interacțiunea cu invitații workshop-urilor noastre, cercetători din întreaga lume (India, Africa, Taiwan, Australia), a oferit modele valoroase.
7. Care credeți că sunt pașii pe care un doctorand de la UBB ar trebui să îi urmeze pentru ca munca lui să devină vizibilă în marile baze de date internaționale și la editurile de prestigiu din Vest?
Revin la acest proces de feedback și revizie. Când trecem prin mai multe versiuni ale unui articol și prin mai multe revizii, în conversație cu mai mulți colegi, munca noastră academică se aprofundează și se nuanțează. Nu cred că există nici un secret: doar multă muncă și mult timp investit într-un proiect și în colaborări.
8. Cum îi încurajați pe studenți să exploreze cursurile din afara departamentului lor și să folosească avantajul multilingvismului de la UBB pentru a redefini conceptul de „literatură mondială”?
Multilingvismul transilvănean este o prismă elocventă. Transilvania a produs, istoric vorbind, cunoaștere și artefacte culturale în mai multe limbi: română, maghiară, germană, latină, idiș, romani. Nicăieri în lume cunoașterea nu este monolingvă, deși uneori se creează această impresie. Istoria Transilvaniei și practicile multilingve din UBB ne pot ajuta să înțelegem dimensiuni importante ale producerii cunoașterii la nivel global.