Un grup de cercetători din cadrul Facultății de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor a UBB au publicat recent un articol în jurnalul academic Sustainability, lucrare în care au analizat impactul economic și ecologic al dezmembrărilor auto în România.
Pe o piață globală caracterizată de tendința de economisire a resurselor neregenerabile, reciclarea devine unul dintre factorii cheie, care atenuează raritatea resurselor și le păstrează pe cele existente. Una dintre cele mai mari industrii consumatoare de resurse naturale este industria auto. Nu vorbim doar despre consumul de resurse, ci și despre efectele de mediu ale fiecărei unități noi produse în această industrie. Drept urmare, reciclarea vehiculelor aflate la sfârșitul vieții (numite în continuare ELV – End-of-life-vehicles) a devenit o preocupare din ce în ce mai prezentă.
Scopul acestei lucrări a fost să realizeze o analiză clară a informațiilor disponibile pe piața românească, pentru a îmbunătăți înțelegerea naturii și a dimensiunii impactului economic și asupra mediului cauzat de ELV-uri. Pe o piață care se caracterizează printr-un număr mare de ELV-uri, cum este piața românească, putem presupune că ELV-urile sunt unul dintre cele mai reciclate produse de consum, (fiecare an peste 25 de milioane de tone de materiale). Dezmembratorii auto elimină toate componentele care au o valoare economică. Dar, datorită preferinței consumatorilor pentru autoturisme noi, fiabile și, mai nou, pentru mașinile electrice cu perioade lungi de garanție, aceasta poate fi o industrie care, pe termen mediu, va înregistra scăderi semnificative. Informațiile din această lucrare se bazează pe discuții cu proprietarii diferitelor companii românești de dezmembrări și pe datele furnizate de Registrul Auto Român. În consecință, lucrarea tratează factori asociați cu ELV-uri care au fost considerați potențiale pericole pentru mediu și, de asemenea, noutatea acestei lucrări constă în faptul ca este printre foarte puținele care tratează acest subiect în România.
Practic, ELV-urile sunt toate autovehiculele care au ajuns la sfârșitul vieții utile și sunt considerate deșeuri. ELV-urile sunt fie vehicule vechi care nu sunt capabile să funcționeze în conformitate cu condițiile producătorului, fie sunt avariate grav în urma unui accident. Toate ELV-urile sunt eliminate sau trebuie scoase din circulație.
Ce se poate obține dintr-un astfel de vehicul? Conform statisticilor de reciclare auto, mai mult de 80% dintr-o mașină poate fi reciclat, restul de 20% care nu poate fi reciclat este etichetat ca „reziduu auto” (ASR). Printre materialele care pot fi reciclate, amintim: metale feroase (71%), sticlă (3%), materiale plastice (8%), fluide (2%), cauciuc (5%), metale neferoase (7%) și alte materiale (4%). Multe dintre acestea sunt considerate mai mult ca resurse valoroase, decât ca deșeuri. În categoria reziduurilor auto sunt incluse piese metalice feroase și neferoase, murdărie, sticlă, țesătură, hârtie, lemn, cauciuc și plastic. În întreaga lume, există o preocupare reală în scăderea procentului de ASR, deoarece în fiecare an, în jur de 5,5 milioane de tone de ASR sunt aruncate. Peste tot în lume sunt căutate și experimentate măsuri durabile și eficiente din punct de vedere al costurilor de evitare a aruncării acestora.
În România, aproximativ 70.000 de vehicule sunt dezmembrate anual. Pe baza analizei realizate putem concluziona că industria auto de dezmembrare din România generează un beneficiu economic pentru populație de aproximativ 750 milioane EUR (10.800 EUR x 70.000 de mașini) și o reducere a amprentei de carbon de 260.000 tone echivalent CO2. Deși aceste sume sunt destul de impresionante, trebuie să luăm în considerare atât ținta ambițioasă a Directivei Europene 53/2000, descrisă în această lucrare, cât și faptul că exemplele de pe piețele mai mature (SUA și Japonia) arată că există încă un potențial semnificativ de creștere.
Cercetarea de față a confirmat atât importanța ridicată a industriei de reciclare a pieselor auto din România, cât și potențialul acesteia pentru o creștere suplimentară, sprijinind astfel ideea că atenția și sprijinul statului ar trebui să fie mai concentrate asupra acesteia. Industria ar putea beneficia de măsuri care vizează îmbunătățirea productivității și implementarea sau chiar dezvoltarea de noi tehnologii de reciclare. Ambele domenii necesită resurse substanțiale, de obicei în afara posibilităților actorilor obișnuiți ai industriei.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați: https://www.mdpi.com/2071-1050/11/22/6446.
