Un grup de cercetare interdisciplinar, conținând cercetători din cadrul Facultății de Ştiinţa şi Ingineria Mediului și a Facultății de Biologie și Geologie, a publicat recent un articol în jurnalul academic Environmental Geochemistry and Health în care a prezentat un studiu inovator privind legătura dintre geologie și radonul din interiorul clădirilor.
Radonul este un gaz cancerigen, căruia i se atribuie între 9% și 15% din cele 14.000 de cazuri anuale de cancer pulmonar identificate în Europa. La nivel mondial, este considerat a fi a doua cauză principală a cancerului pulmonar după fumat. Expunerea prelungită la niveluri care depășesc 100 Bq/m3 este tratată ca o problemă serioasă de mediu. Uniunea Europeană a stipulat în C.E. 2013/59/Euratom obligația ca statele membre să monitorizeze și să raporteze nivelurile de radioactivitate din surse naturale și antropice. România are în implementare, încă din 2018, un Plan Național de Radon care vine în întâmpinarea acestei directive.
Radonul este un produs direct al radiului în seria de dezintegrare naturală a uraniului. Factorii geologici reprezintă principala cauză de generare a radonului în atmosferă și, în consecință, în interiorul clădirilor, deoarece uraniul este distribuit pe scară largă în roci și soluri în toată scoarța terestră. Este cunoscut faptul că orice rocă poate avea un conținut mai mare sau mai mic de elemente radioactive, în funcție de geneza acesteia. Rocile magmatice și metamorfice, spre exemplu, sunt cunoscute a avea un conținut mai mare de elemente radioactive (uraniu/radiu) decât majoritatea rocilor sedimentare. Cu toate acestea, unele roci sedimentare, formate prin dezagregarea, transportul și acumularea în bazine de sedimentare a unor roci preexistente de natură magmatică și/sau metamorfică, sunt de asemenea cunoscute pentru potențialul radioactiv semnificativ.
În general, este acceptat faptul că emisia de radon este puternic influențată de caracteristicile substratului geologic. Cu toate acestea, transportul în sol și căile de intrare în interiorul clădirilor sunt definite de alți factori, cum ar fi: permeabilitate, caracteristicile arhitecturale ale construcției, ventilație, modul de utilizare a spațiilor etc. Scopul acestei lucrări a fost să analizeze contribuția fiecărui parametru, de la natural la antropic, asupra acumulării radonului în interiorul clădirilor și să identifice potențialele tipare, pe baza a 100 de studii de caz din România (Cluj-Napoca, București, Timișoara, Iași, Sibiu). Studiul teoretic a indicat că substratul geologic ar putea oferi o explicație rezonabilă pentru majoritatea valorilor înregistrate atât în sol, cât și în aerul din interiorul clădirilor. Pe de altă parte, rezultatele au arătat că substratul geologic nu este singurul responsabil de acumularea radonului în clădiri. Deși studiul nostru a luat în considerare doar locuințe cu o anumită plajă de concentrații de radon în interior, variația radonului în sol a fost destul de semnificativă, fără a indica o corelație directă cu radonul din interior. Prin urmare, se poate afirma cu siguranță că, împreună cu geologia, factorii legați de caracteristicile construcției joacă un rol extrem de important în acumularea radonului în interior. Spre exemplu, casele vechi, construite direct pe pământ, sau care au doar un strat izolator de zgură între pământul pe care este construită și podeaua finită, sunt foarte permeabile la radonul din sol. Construite în stil clasic, respectiv, prevăzute cu geamuri și uși de lemn care permit construcției să respire, aceste case nu sunt, în mod special, predispuse la acumulări mari de radon în interior. Pe de altă parte, casele eficiente din punct de vedere energetic, fie ele noi sau vechi, au tendința de a ignora potențialul de radon al substratului geologic, determinând o predispoziție mai mare la acumularea de radon în interior și astfel scăzând calitatea generală a aerului pe care îl respirăm în aceste clădiri.
Concluzia extrasă din acest studiu este că măsurile care să prevină acumularea radonului în clădiri ar trebui aplicate pentru toate clădirile noi, indiferent de predispoziția geologică, precum și că măsurătorile pasive de screening sunt cea mai fiabilă metodă de evaluare a riscului de radon pentru sănătatea umană.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați: https://link.springer.com/article/10.1007/s10653-019-00496-z.
