Cercetători ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (UBB) arată într-un studiu din jurnalul academic Journal Of Interpersonal Violence de ce unele victime ale hărțuirii devin ulterior agresoare: hărțuirea le-a stimulat un stil de gândire irațional, o lipsă de respect față de reguli, impulsivitate, manifestări agresive. Grupul de autori a fost format din dr. Raluca Bălan, prof. univ. dr. Anca Dobrean și conf. univ. dr. Robert Balazsi.
Conform studiilor de specialitate, aproximativ 3,6% dintre copiii care sunt hărțuiți de către colegi devin la rândul lor agresori, acești copii resimțind totodată probleme mai severe și mai persistente la nivel emoțional și comportamental decât cei care sunt doar victime sau doar agresori. Studiul a inclus 269 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani și a investigat dacă un stil de gândire irațional (rigid, de tip catastrofal, intolerant la frustrare) și problemele de externalizare reprezintă mecanismul care explică cum victimele bullying-ului devin agresori la rândul lor. Totodată, studiul a vrut să vadă în ce măsură o relație apropiată de atașament cu părinții ar putea avea un efect protectiv, întrerupând acest cerc vicios.
Rezultatele studiului au arătat că victimele bullying-ului devin agresori ca urmare a stilului de gândire irațional pe care victimele îl dezvoltă în urma hărțuirii, respectiv a problemelor de externalizare – caracterizate prin lipsa respectului față de reguli, impulsivitate, manifestări agresive. Cu alte cuvinte, a fi ținta bullying-ului în mod repetat modelează modul în care gândim despre ceea ce ni se întâmplă – astfel apar gânduri de tipul „E groaznic când ceilalți se iau de mine”, „Nu pot suporta când se întâmplă asta”, „Cei care fac astfel de lucruri sunt răi și trebuie neapărat pedepsiți”. Aceste gânduri, la rândul lor, predispun copiii hărțuiți la a deveni agresori. De asemenea, victimele bullying-ului pot învăța din comportamentul celor care le-au hărțuit că bătaia sau umilirea altor copii aduce beneficii, cum ar fi controlul altora sau întărirea puterii sociale. Aceste comportamente violente generale – cunoscute în psihologie sub numele de probleme de externalizare – se pot manifesta ulterior sub forme mai specifice de agresitivate, cum ar fi hărțuirea repetată a altora.
Un alt rezultat interesant al studiului a fost acela că o relație de apropiere față de părinți pare că nu-i protejează pe tinerii care sunt victime ale bullying-ului de a dezvolta un stil de gândire irațional, respectiv probleme de externalizare, care îi fac în continuare mai vulnerabili spre a deveni agresori la rândul lor. O posibilă explicație este aceea că suportul emoțional din partea părinților îi poate ajuta pe tineri să facă față evenimentelor stresante în măsura în care acestea sunt izolate, nu repetate, cronice cum este, prin definiție, fenomenul de bullying.
Autorii studiului recomandă ca programele de prevenție și intervenție să identifice victimele bullying-ului și să le ajute să-și flexibileze modul în care gândesc despre ceea ce se întâmple precum și să abordeze problemele de externalizare, prevenind astfel tranziția spre rolul de agresor.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/08862605211043583.
Citare articol:
Balan, R., Dobrean, A., & Balazsi, R. (2021). From Victims to Perpetrators of Bullying: The Role of Irrational Cognitions, Externalizing Problems, and Parental Attachment. Journal of Interpersonal Violence. https://doi.org/10.1177/08862605211043583
