Dr. Orsolya Vincze, cercetător în cadrul Institutului Maghiar de Biologie și Ecologie al UBB, a luat parte la un studiu internațional care a examinat dacă icrele unor specii de pești care trec prin tractul digestiv al păsărilor de apă pot rămâne viabile.
Studiul a vizat investigarea dilemei modului în care este posibil ca anumite specii de pești să se stabilească în ape stătătoare izolate, fără intervenție umană. Studiul a fost publicat în jurnalul academic Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America.
O problemă de cercetare intens dezbătută de biologi este să găsească modul în care peștele se poate instala în apele stătătoare, aparent izolate de alte corpuri de apă, cum ar fi lacuri artificiale proaspăt săpate sau ape interioare, fără intervenție umană. Experții au bănuit de multă vreme că alte specii de animale ar putea fi implicate în răspândirea lor, dar până acum nu au reușit să explice în totalitate acest proces. Principala ipoteză era că sunt implicate unele specii de păsări care se deplasează adesea între diferite corpuri de apă și sunt capabile să parcurgă distanțe lungi într-o perioadă scurtă de timp. Cea mai plauzibilă variant viza păsările de apă. Cercetările anterioare au emis ipoteza că icrele sunt transportate între corpurile de apă pe picioarele păsărilor. Multe studii au încercat să detecteze prezența icrelor în probele prelevate de pe picioarele păsărilor de apă, dar nu au găsit icre decât sporadic. În același timp, cercetările din ultimul deceniu au evidențiat faptul că păsările pot transporta organismele nu numai pe pene și picioare, ci și în tractul digestiv. S-a constatat că semințele de plante mai rezistente sau diverse tipuri de ouă consumate de păsări pot rămâne adesea viabile în număr mare în materiile fecale, astfel încât acestea pot parcurge o distanță foarte lungă față de locul de consum în doar câteva ore.
Astfel, acest studiu a investigat dacă icrele sunt capabile să supraviețuiască traseului prin tractul gastrointestinal al păsărilor. Problema este importantă deoarece păsările de apă preferă să consume icre de pește în cantități mari atunci când sunt disponibile. Pe parcursul cercetării, s-a efectuat un experiment în care icrele de crap și de crap argintiu fecundate au fost consumate de rațe. Crapul și crapul argintiu sunt considerate specii invazive în multe părți ale lumii, iar răspândirea lor naturală este un fenomen intens observat. Icrele ingerate au fost găsite în fecalele a 6 dintre cele 8 păsări, dar, în general, doar 0,2% din cantitatea consumată a trecut neafectată prin tractul gastrointestinal. Din cele 18 trecute, 12 conțineau embrioni viabili, trei dintre acestea eclozând cu success. Icrele care au trecut intacte, dar nu au eclozat, au fost ucise de o infecție fungică, lucru pe care echipa de cercetare îl explică prin condițiile de incubație sub-optime.
Cu toate acestea, este important de menționat că, prin capacitatea sa de a se reproduce asexual, un singur crap argintiu poate forma o nouă populație.
Rezultatele cercetării susțin că răspândirea ouălor prin tractul de hrănire a păsărilor de apă poate juca un rol important în capacitatea anumitor specii de pești de a se instala în ape stătătoare izolate.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați: https://www.pnas.org/content/117/27/15397.
