O echipă de cercetători și cadre didactice de la Universitatea Babeș-Bolyai, în colaborare cu cei de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, au inițiat cercetări inovatoare ale căror rezultate au fost publicate recent în revista Journal of Biomedical Materials Research Part B: Applied Biomaterials.
Reproducerea cu acuratețe a țesutului uman este o provocare a cercetătorilor în domeniul interdisciplinar al ingineriei tisulare. În acest demers, elementele de bază îl constituie reconstrucțiile de cartilaj, os, valvă cardiacă, nerv, mușchi, ficat și vezică urinară. Milioane de pacienți din întreaga lume suferă în fiecare an de pierderi importante ale țesutului osos ca urmare a diverselor boli, traumatisme sau afecțiuni congenitale, de cele mai multe ori acestea conducând la dizabilități premature și la reducerea calității vieții bolnavilor. Peste 2,3 milioane de intervenții chirurgicale de grefare de țesut osos sunt realizate anual la nivelul întregii lumi, acestea fiind destinate în principal reparării defectelor în ortopedie, chirurgie cranio-maxilo-facială și neurochirurgie.
Ramura biomaterialelor, un domeniu de larg interes printre cercetătorii din întreaga lume, tinde să devină o opțiune din ce în ce mai apreciată și utilizată în medicina modernă. Termenul de scaffold, definește o structură sintetizată artificial, cu scopul de a susține și promova regenerarea fiziologică a organismului. În general, scaffold-urile au fost gândite și concepute pentru utilizarea în ingineria țesutului osos. Astfel de structuri sunt fabricate de regulă din materiale degradabile, poroase, care pot asigura suportul mecanic necesar, pe parcursul reparării și regenerării osului afectat.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, scopul cercetărilor realizate a fost de a evalua proprietățile osteoconductive și osteoinductive ale materialului compozit nou sintetizat din doi polimeri naturali (alginat și pululan) și sticlă bioactivă silicatică cu diferite conținut de oxid de cupru. Prin osteoconductivitate se înțelege capacitatea de regenerare a osului, iar prin osteoinductivitate capacitatea de a induce osteogeneza, fenomen observat în mod regulat în orice tip de proces de vindecare a oaselor. Astfel, a fost examinată în detaliu reducerea timpului de vindecare într-un defect osos realizat pe un organism viu.
În timpul vindecării osului au fost evidențiate modificările apărute prin efectuarea unor măsurători de imagistică de rezonanță magnetică (IRM) ca tehnică imagistică de evaluare osoasă. Astfel, a fost posibilă urmărirea la diferite intervale de timp (0, 5 și 28 de zile) a modificărilor induse de implant asupra țesutului osos, a țesuturilor adiacente leziunii primare, precum și la nivelul măduvei osoase.
Examenul histopatologic a confirmat eficiența materialului studiat, acesta fiind mai activ chiar și decât produsul comercial investigat. Rezultatele obținute comparativ între materialele studiate și produsul comercial au evidențiat calitățile deosebite ale compozitelor studiate, demonstrându-se un randament reparator al țesutului osos cel puțin la fel de bun cu cel al materialului standardizat.
Având în vedere rezultatele obținute este de așteptat ca materialele compozite de tipul celor utilizate să cunoască un proces de optimizare eficient în anii care vor urma, iar prin intermediul unor studii experimentale pe diverse specii de animale să se reușească acumularea unei experiențe suficiente progresului către studiile clinice pe pacienți umani.
Pentru mai multe detalii despre studiu vă invităm să accesați link-ul https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/jbm.b.34464.
