De la primul articol de Q1 la colaborarea cu Organizația Meteorologică Mondială
Prof. univ.dr. Adina Eliza Croitoru este profesor universitar la Facultatea de Geografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde predă și desfășoară cercetări în domeniul fenomenelor meteo-climatice extreme, al schimbărilor climatice și al impactului acestora asupra mediului și societății. A fost implicată în numeroase studii care explorează efectele fenomenelor extreme și ale schimbărilor climatice asupra sănătății, agriculturii și resurselor de apă.
Prof. Adina Eliza Croitoru este reprezentant regional pentru Europa în cadrul Consiliului de Cercetare al Organizației Meteorologice Mondiale (WMO), contribuind la dezvoltarea și promovarea cercetării climatice. De asemenea, prezidează Grupul de Lucru al WMO pentru Schimbul de Date cu Sectorul de Cercetare din subordinea aceluiași organism, o iniţiativă care are ca scop îmbunătățirea accesului la date meteorologice și climatice pentru comunitatea științifică. Totodată, coordonează şi Grupul de Lucru pentru Cercetare la nivel European din cadrul Organizaţiei Meteorologice Mondiale, care are ca principal rol stabilirea priorităţilor de cercetare la nivel regional şi facilitarea comunicării între cercetători şi profesioniştii din domeniul meteorologie, hidrologie şi compoziţia atmosferei pentru implementarea rezultatelor ştiinţifice în activitatea operaţională.
La nivel naţional, Prof. Adina Eliza Croitoru este membră a Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă (CCDD), ca expert pentru Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 13 – Acţiune climatică.
A primit numeroase premii pentru articole științifice pe tematica schimbărilor climatice, în special a celor detectate în evoluţia şi intensitatea fenomenelor meterologice extreme în România și a impactului acestora în diverse sectoare de activitate și publicate în reviste internaționale de prestigiu (încadrate în quartilele superioare, Q1 si Q2).
Ce le-ați spune tinerilor ca să-i convingeți să vină la Facultatea de Geografie?
Le-aș spunea că, în principiu, lucrurile vechi sunt de valoare. Și cu cât se învechesc, cu atât le crește valoarea. Geografia vine de peste 2000 de ani. Faptul că ea, azi, nu a dispărut, ci dimpotrivă, este o știință utilă societății nu face decât să-i crească valoarea. Că suntem o facultate de nișă, e foarte clar, dar, în general, grupurile mici sunt cele care duc lumea înainte, minoritățile. Așadar, studenții care vin la noi în primul rând ar trebui să îndrăznească. Să îndrăznească să facă pasul înainte sau să îndrăznească să facă pasul în lateral față de ceea ce face grupul mare. Există facultăți la modă, există facultăți cu sute de absolvenți în fiecare an. Dar, câteodată, grupurile mici fac diferența. Eu zic că noi avem, la geografie, „grupuri invizibile”, de exemplu meteorologii. În diverse întâlniri pe care le-am avut cu oameni din domeniul socio-economic, cu elevi, am întrebat „Cunoașteți vreun meteorolog?” și răspunsul a fost sistematic „Nu!”. Singurul meteorolog pe care mi l-au spus, în general elevii, era Busu. Ori Busu este actor.
În acest moment, Geografia e foarte ancorată în realitate! Toate specializările noastre merg spre domeniul socio-economic, foarte bine definit și foarte practic. De exemplu, tot ce este sistem informatic geografic, în traducere liberă Maps, Waze, Google Maps, absolut totul se bazează pe niște sisteme informatice geografice, este apanajul geografiei, avem chiar o specializare care se ocupă de asta.
„Toată partea de cercetare a grupului în care activez este orientată strict spre aplicare în mediul socio-economic”
Avem acum un proiect de foarte mare succes, nici noi nu ne-am așteptat atunci când l-am scris. Se numește Exocrop, vine de la „exotic crops” și înseamnă, practic, o adaptare a agriculturii românești la exact aceste condiții noi climatice. (https://ttc.centre.ubbcluj.ro/anunt-lansare-proiect-exocrop-exotic-crops/)
Încercăm să preluăm din activitatea de cercetare a colegilor de la Stațiunea de Cercetare de la Dăbuleni care, pe lângă pepene verde, sunt celebri și pentru alte culturi și fac o treabă extraordinară acolo prin adaptarea unor culturi din zone tropicale, în România, numai că e o zonă foarte restrânsă de experimentare. Acolo, pe zona lor, care e destul de nișată climatic și pedologic, au nisipuri, e semi-deșert. Noi am preluat de la ei necesitatea și nevoia de a ști ce se întâmplă la nivelul țării și cât de mult putem să extindem la nivelul țării în acest proiect EXOCROP, un proiect de tip PTE, coordonat de o companie privată cu care ne dorim să dezvoltăm împreună un serviciu de agricultură inteligentă, în care să vedem dacă niște culturi exotice, cum ar fi cartofi dulci, arahide și fasoliță pot fi cultivate și cât de mult pot fi cultivate în România. Rezultatele sunt absolut fantastice! Suntem în primul an de experimentare, proiectul a început în ianuarie, acum se recoltează primii cartofi dulci și lumea este extrem, extrem de încântată. Avem un suport foarte mare din partea fermierilor, care au venit voluntari în proiectul nostru. Noi le-am oferit și le oferim consultanță, le-am dat material săditor și, practic, ei au beneficiat de consultanța asta pe parcursul întregului an. Sunt tineri, în general. Suntem în colaborare și cu colegii de la USAMV Cluj-Napoca în acest proiect.
Și cum îl veți aduce în mediul socioeconomic? Către agricultor, către fermier?
Produsul final al proiectului va fi un serviciu de prognoză agroclimatică și aici e partea de originalitate a UBB-ului: preluăm din datele existente la nivel internațional, prognozele, estimările, predicțiile sezoniere pe șase-șapte luni, astfel încât la începutul sezonului, fermierul să știe dacă pentru sezonul respectiv de vegetație va avea sau nu condițiile întrunite să aleagă sau nu o anumită plantă pentru cultură dintre cele trei, deocamdată. Fermierii zic „Haideți să mai testăm și altele, să mai facem și altceva!”. De asta vă spuneam, e o încurajare fantastică din partea grupului țintă care primește consultanță și informații gratuit.
Unii dintre ei înțeleg pentru prima dată ce avantaj este să ai coordonatori din domeniul cercetării și să te ajute necondiționat, fără bani, fără nimic. Spuneau unii dintre ei „Dar așa ceva nu există, să ne dați totul gratis!”. În proiect, sunt trei entități de cercetare: UBB, Stațiunea de Cercetare Dăbuleni și USAMV Cluj și sunt două firme private de soft care vor prelua, practic, aceste rezultate și le vor transforma într-un serviciu de predicție sezonieră, parțial open source, pentru că e dezvoltat printr-un proiect de cercetare și parțial contracost pentru serviciile mai avansate.
„Schimbările climatice nu sunt noi și putem argumenta de ce sunt o realitate! ”
În domeniul schimbărilor climatice, avem o lipsă fantastică pe piața muncii din România. Se caută consultanți, noi suntem absolut sufocați de solicitările care vin din mediul socio-economic pe partea de consultanță, de elaborare de documente strategice, de elaborare de documente tehnice pe care să se bazeze strategiile de dezvoltare, de adaptare și altele. Realmente, nu există specialiști în România în domeniu și, în ciuda acestui fapt, nu avem un număr mare de studenți care să vrea specializarea aceasta. Nu cred că vine neapărat din lipsa de interes, ci din faptul că nu se știe lucrul acesta. Partea de schimbări climatice este încă nouă în România, la nivel de percepție. Pentru că schimbările climatice nu sunt noi.
Din perspectiva profesionalismului sau a grupului de profesioniști în România, stăm foarte prost. Nu avem un grup, o masă critică de oameni care să susțină toate studiile tehnice care ar veni, practic, în ajutorul comunității. Și atunci, sigur, presiunea cea mai mare este pe noi, cei din mediul universitar, respectiv pe colegii din Administrația Națională de Meteorologie.
„Principala cauză sunt emisiile de gaze cu efect de seră din perioada industrială, din secolul al XIX-lea și până în prezent„
Eu mă ocup de schimbările climatice de 25 de ani. Nu sunt noi! Acum ne e mult mai ușor să argumentăm de ce ele chiar există în realitate, de ce nu sunt o ficțiune, indiferent de ce spune un guvern sau altul sau un candidat sau altul la funcții înalte în stat, sunt o realitate, e un consens științific în acest sens.
La momentul acesta, consensul e aproape general că există aceste schimbări climatice și că principala cauză sunt emisiile de gaze cu efect de seră din perioada industrială, din secolul al XIX-lea și până în prezent. E o problemă de înțelegere a conceptului și poate de acolo mai apar astfel de, să zicem, suspiciuni. În urmă cu 20-25 de ani, suspiciunile erau mult mai mari că ar exista aceste schimbări climatice. Sau, mai degrabă, suspiciunile veneau dinspre grupul scepticilor că la baza lor ar fi activitățile antropice. Principalul lor argument era că în epocile geologice au existat temperaturi mult mai mari decât avem în prezent. Răspunsul este da, au existat, dar acele schimbări care au intervenit s-au produs în mii-zeci de mii de ani. Milioane de ani câteodată. Nu suntem în acea situație. N-avem nici un factor extern sau un factor natural care să ne spună că suntem în acea situație. Nu avem ”triggering factors”, adică factori determinanți, naturali, care ar putea să genereze aceste schimbări.
„Fenomenele extreme sunt noua normalitate”
Mi-a plăcut foarte tare ceea ce a spus Connie Hedegaard, fost Comisar european pentru Acțiuni Climatice: obișnuiți-vă cu aceste extreme, pentru că ele sunt noua normalitate. Și spunea chestia asta cu aproape 10 ani în urmă. Eu am preluat-o ca motto în multe dintre lucrările mele.
Fenomenele acestea extreme vin dintr-o necesitate de descărcare a unui cantități suplimentare de energie existente la nivelul atmosferii. Căldura este combustibilul care pune în mișcare toată atmosfera și care duce la mișcare. Cu cât avem mai multă căldură în atmosferă, cu atât vom avea un factor consecutiv, o evaporație mai intensă, iar căldura și apa în stare de vapori în atmosferă sunt cocktailul perfect pentru fenomenele periculoase.
Dar problema este că n-au apărut fenomene noi cu aceste schimbări climatice. Ce se întâmplă în perioada actuală, ca manifestare a schimbărilor climatice, este creșterea lor în frecvență sau în intensitate sau, și e situația cea mai frecventă, și în frecvență, și în intensitate, și în durată. Deci vom ajunge să considerăm aceste fenomene extreme ca fiind normalitate.
La noi, în România, cum se văd aceste schimbări? Ce efecte reale au schimbările asupra agriculturii, turismului sau resurselor de apă?
„Ne îndreptăm spre condiții care ar putea să ducă la o diversificare a agriculturii”
Din perspectiva agriculturii, ne îndreptăm spre condiții care ar putea să ducă la o diversificare a agriculturii. Să nu mai importăm atât de multe produse pe care le-am putea cultiva la noi. Un alt proiect pe care noi l-am avut și care a fost înainte de ExoCrop se numea AgroCleanRow, unde am făcut la început determinăriile de favorabilitate pentru grâu și porumb, culturile de bază. Și concluzia acolo a fost că putem, în acest moment, în România, să cultivăm soiurile cele mai productive de porumb pe care nu le puteam cultiva în urmă cu 30 sau 40 de ani, pentru că nu aveam temperaturile suficiente. Partea aceasta ține de ceea ce numim adaptarea la schimbări climatice. Trebuie doar să ne adaptăm la ele într-un mod inteligent. Și atunci, în agricultură putem să mergem pe varianta aceasta: să renunțăm la unele culturi, dacă ele devin prea costisitoare sau riscul de a le pierde e foarte mare din cauza secetelor, de exemplu sau din cauza altor fenomene extreme și să le înlocuim cu altele. În același timp, putem să diversificăm. De exemplu, la Dăbuleni: e ceva absolut incredibil ce se cultivă și culege acolo: curmale, smochine, jujube. Tot felul de culturi din astea care nu ne-am imaginat că, practic, ar supraviețui în România. Adaptarea înseamnă clar un beneficiu pentru societate.
„Se va extinde sezonul de litoral”
Din perspectiva turismului, va trebui să exploatăm niște oportunități pe care o să le avem. Sunt studii și proiecții climatice care ne demonstrează că, de fapt, tot timpul climatic de turism pe litoral, care acum încă este pe Marea Mediterană, se va muta în următorii 20-30 de ani pe Marea Neagră. Important e dacă noi știm să folosim această oportunitate sau nu. Turcia va fi un jucător principal, cum este și acum unul dintre principalii jucători pe Marea Mediterană. Pentru ei e foarte simplu, pentru că trebuie doar să-și mute infrastructura. Au cunoștințele, au informațiile, știu ce-au de făcut, doar mută de pe Marea Mediterană pe Marea Neagră. Problema e dacă noi, cu o coastă vestică foarte favorabilă, vom ști să ne adaptăm și vom ști să folosim această oportunitate și să ne dezvoltăm serviciile așa încât să ne ducem la o extindere a sezonului de litoral mai mult și să pregătim această extindere.
Am lucrat cu colegii de la științe economice ca să vedem cât putem să extindem sezonul favorabil pe litoralul românesc și nu numai, ci inclusiv pentru a scădea presiunea pe Delta Dunării. Să nu mai mergem numai în cele două luni, ci haideți să vedem ce se poate face în celelalte luni din an. Adică, avem totuși o fereastră de șase luni cu perioadă favorabilă și noi, de fapt, concentrăm 90% din turism pe două luni sau pe trei luni.
Asta nu e deloc benefic din punct de vedere economic pentru comunitate, să ai o activitate care se desfășoară două-trei luni pe an. Ideal ar fi să se extindă sezonul astfel încât business-urile, oamenii din zona respectivă, să furnizeze serviciile specifice o perioadă mult mai lungă din an.
În ce privește turismul de iarnă, acolo este critic: stratul de zăpadă scade, se duce la altitudini din ce în ce mai mari, pe care noi nu le avem în România. Ar trebui să ne reorientăm spre alte tipuri de turism în zona montană, chiar poate pentru zona de iarnă. Să nu renunțăm la turismul de iarnă, dar să nu ne mai băzăm pe el că ar fi atât de favorabil pentru sporturile de iarnă, mai ales pentru ski, pentru că turismul a devenit din ce în ce mai costisitor și câteodată imposibil cu tot ce avem în Carpații românești.
„Domeniul de sănătate este destul de critic din perspectiva schimbărilor climatice”
Impactul schimbărilor climatice pe domeniul sănătății e destul de puțin luat în seamă în România. În cadrul Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului, am realizat recent un studiu împreună cu un coleg medic. Ne-am concentrat acolo strict pe fenomenul de căldură, pe temperaturile ridicate și efectul lor asupra sănătății, unde avem creșterea destul de importantă a riscului de mortalitate în România. Adică suntem undeva la media Europei.
Crește riscul de boli tropicale, de exemplu, în sud-estul Europei. România face parte din aceste țări vulnerabile. Noi tragem semnale de alarmă din perspectiva aceasta pentru că, realmente, trebuie luate măsuri, pentru că fenomenele acestea au un impact direct și masiv, și, după manifestările lor pe termen foarte scurt, sub forma fenomenelor extreme: inundații, furtuni cu vijelii, valuri de căldură, uităm. Memoria meteorologică, s-a dovedit științific, e de scurtă durată.
Efectele nebănuite ale fenomenelor cu instalare lentă
Dincolo de fenomenele acestea extreme la care este o reacție imediată, trebuie văzut și ceea ce este în background și ceea ce se numește în domeniul schimbărilor climatice ”slow onset„, fenomenele cu instalare lentă, cum e încălzirea, creșterea temperaturii medii. Foarte frecvent avem întrebări de genul ăsta, dar ce mă deranjează creșterea temperatura cu 1,5 sau 2 grade? Că e un pic mai cald, plătesc mai puțin la factura de încălzire iarna. De ce vă deranjează pe voi așa de tare? Că pe mine nu mă deranjează.
Avantajul geografiei e că noi vedem lucrurile spațial. Efectele nu vin întotdeauna din imediata apropiere. În geografie și în climatologie lucrăm foarte mult cu ceea ce numim teleconexiune, conexiune la distanțe foarte mari. Ca exemplu, creșterea cu 2 grade Celsius a temperaturii va duce inevitabil la topirea ghețarilor din domeniul Arctic și Antarctic și, ca urmare, la creșterea nivelului mării. Am putea zice că noi suntem la Cluj, noi suntem la 600 metri altitudine, la distanță de Marea Neagră, nu ne deranjează. S-ar putea să ne deranjeze la un moment dat un val masiv de migranți care vin din țările care sunt afectate și care trebuie să-și schimbe locația.
Prin activitatea pe care o am la nivel internațional, lucrez cu colegi din toate regiunile de pe glob și colegii mei din zona Caraibelor sau din Oceania și Pacificul de Sud sunt îngrijorați pentru că altitudinea maximă a insulei este de 25 de metri. Acolo începe să fie o problemă, pentru că ei nu mai au unde să se adăpostească și atunci începe migrația. Și e o chestie, până la urmă, de justiție socială. Nu pot să-i refuz. Mutare, relocare în alte regiuni, pentru că, de cele mai multe ori, nu ei sunt de vină. Sunt marile țări poluatoare care nu și-asumă.
Ce putem face fiecare dintre noi pentru a reduce efectele schimbărilor climatice?
Putem să contribuim la atenuarea schimbărilor climatice, înseamnă să nu mai poluăm și ține de schimbarea comportamentului nostru pentru a scădea poluarea.
Vă dau un exemplu simplu, care spune clar că noi nu trebuie să ne schimbăm radical comportamentul ca să ne fie mai bine și ca să putem să contribuim. Cei mai mulți dintre noi avem, să zicem, 10 tab-uri de internet deschise. Serverul pe care se găsește acea informație, undeva în lumea asta, consumă niște energie inutil, pentru că noi nu folosim, de fapt, acel tab. Am putea lucra cu două sau cu trei deodată, nu trebuie să le ținem pe toate deschise ore întregi. E un gest simplu, care nu ne afectează starea de bine, nu ne afectează nivelul de trai, dar este cel mai simplu gest și este cel mai simplu exemplu pe care pot să-l dau că putem să facem, la un moment dat, diferența.
Nimeni dintre cei cărora le-am dat acest exemplu nu s-a gândit. De asemenea, îmi place foarte mult ideea de reciclare. De exemplu, plasticul e un material care rezistă, trec 100 de ani ca să se degradeze în mod natural. O perioadă enorm de mare! Am consumat foarte multă energie să-l produc, îl folosim 30 de secunde ca să bem apă și, în același timp, o să îi ia 100 de ani ca să se degradeze. Până la urmă, reciclarea e o chestie de minimă reacție, de bun simț. Așadar, viziunea pe termen mediu și lung e extrem de importantă.
