Lect. univ. dr. Alexandru Andrei Gherman este cadru didactic și prodecan la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde își desfășoară activitatea în domeniul educației fizice, antrenamentului sportiv și științelor sportului. Cercetările sale se concentrează asupra biomecanicii mișcării, optimizării performanței sportive, dezvoltării motricității în contexte educaționale și analizei factorilor neuromusculari și posturali specifici jocurilor sportive, cu accent pe handbal. ( https://sport.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2024/10/CV-Gherman-Alexandru-Andrei.pdf )
A publicat articole în reviste indexate Web of Science, precum Revista Românească pentru Educație Multidimensională, Amfiteatru Economic și Industria Textilă, precum și numeroase contribuții în volume ale conferințelor internaționale indexate, abordând teme legate de controlul izometric, echilibrul postural, analiza aruncărilor în handbal sau efectele activității fizice asupra performanței neuromusculare. Aceste lucrări reflectă o direcție solidă de cercetare orientată către optimizarea performanței sportive prin metode moderne de evaluare și intervenție.
Pe plan instituțional, coordonează Digital Sport HUBB – Domeniul Educație Fizică și Sport, componentă a proiectului național de digitalizare „Digital HUBB”, contribuind la modernizarea infrastructurii didactice și de cercetare. A fost implicat ca expert sau membru în echipe ale unor proiecte naționale majore, precum ROSE, ADAPT și POSDRU, având rol activ în dezvoltarea programelor educaționale și de sprijin studențesc.
Prin activitatea sa științifică, academică și managerială, lect. univ. dr. Gherman Alexandru Andrei contribuie semnificativ la dezvoltarea domeniului Educației Fizice și Sportului și la formarea viitoarelor generații de specialiști.
„Am știut clar ce vreau să devin: profesor de sport”
Cum a început pasiunea dumneavoastră pentru handbal și ce v-a motivat să o transformați într-o carieră academică?
Pasiunea mea pentru handbal a început în școala generală, când profesorul de educație tehnologică Gheorghe Neamțu organiza activități extracurriculare cu echipa școlii de handbal feminin. Ocazional, eram chemați și câțiva băieți să jucăm meciuri de pregătire contra fetelor, iar de acolo a pornit interesul meu pentru acest sport. Dorindu-mi să particip și la competițiile de handbal masculin, l-am convins pe tatăl meu, profesor de educație fizică și sport al școlii generale, să formăm o echipă de handbal. Am ajuns cu echipa reprezentativa a școlii, până în finala județeană, moment în care am fost remarcat de directorul Liceului cu Program Sportiv, domnul Leonida Ștefănescu. În urma discuției cu el, am fost convins să urmez cursurile Liceului cu Program Sportiv Bistrița, unde nu doar că mi-am consolidat pasiunea pentru handbal, ci am descoperit și dorința de a urma o carieră didactică. Profesorii pe care i-am avut au reprezentat pentru mine modele autentice, care mi-au influențat decisiv parcursul profesional.
Care au fost cele mai importante repere din formarea dumneavoastră ca profesor?
Am crescut într-o familie de profesori – bunica și mama, ambele profesoare de limba și literatura română, iar tatăl meu, profesor de educație fizică și sport. În acest context, valorile educației au fost pentru mine o moștenire naturală. De mic mi-am dorit să devin profesor de sport, avându-l ca model pe tatăl meu. Am fost mereu un pasionat și un practicant activ al sportului, cu o afinitate specială pentru sporturile de echipă. Copilăria petrecută în satul Lechința, din județul Bistrița-Năsăud, a însemnat ore întregi petrecute pe teren, unde „băteam” mingea zilnic cu colegii mei. De-a lungul timpului am știut clar ce vreau să devin: “profesor de sport”. Chiar dacă mama mea spera să aleg medicina, eu am ales drumul care m-a reprezentat cel mai bine.
Care e cea mai mare satisfacție profesională până acum?
Cea mai mare satisfacție profesională o simt atunci când îi văd pe foștii mei studenți, deveniți astăzi profesori, reușind în carieră și obținând rezultate remarcabile în activitățile pe care le desfășoară cu elevii lor. Mă bucur să observ cum reușesc să transmită copiilor dragostea pentru mișcare și pentru diferite sporturi. Prin intermediul rețelelor de socializare, dar și prin inspecțiile de specialitate pe care le realizăm în teritoriu, pot urmări evoluția lor profesională. Este o reală plăcere să văd diversitatea activităților pe care le creează și desfășoară, precum și impactul pozitiv pe care îl au în comunitățile școlare. Pentru mine, este o adevărată împlinire să constat că, împreună cu colegii mei din facultate, am contribuit la formarea unor cadre didactice dedicate, care aduc bucurie prin joc, promovează mișcarea și inspiră generațiile tinere să îndrăgească sportul.
„Ne lipsește o strategie națională pentru dezvoltarea sportului în general, dar și una dedicată în mod specific jocului de handbal”
Cum evaluați nivelul actual al handbalului românesc în comparație cu cel european/mondial?
Din păcate, nivelul handbalului românesc nu este acolo unde ne-am dori cu toții. Cred că lucrurile pot fi făcute mult mai bine. Ne lipsește o strategie națională pentru dezvoltarea sportului în general, dar și una dedicată în mod specific jocului de handbal. Am rămas în urmă din punctul de vedere al metodologiilor de pregătire și practicare a jocului, însă acest aspect poate fi corectat prin măsuri coerente, adoptate la nivel național și aplicate cu rigurozitate. Este nevoie de unitate, de muncă în echipă și, mai ales, de o direcție comună a tuturor celor implicați în acest sport.
Care sunt provocările majore cu care se confruntă un antrenor de handbal în lucrul cu generațiile actuale?
Dacă ar fi să-mi exprim opinia cu privire la provocările actuale din perspectiva unui antrenor de handbal, aș menționa două aspecte majore: numărul tot mai redus de copii care își doresc să practice jocul de handbal și absența unei metodologii naționale unitare pentru pregătirea sportivilor pe categorii de vârstă.
Cum reușiți să inspirați studenții să își testeze limitele?
Cred cu tărie că fiecare generație are propriile sale modalități de a se motiva, iar fiecare individ își caută motivația prin propriul filtru personal. Eu încerc să îi provoc pe studenți să își depășească limitele în fiecare zi, să citească, să învețe lucruri noi și, mai ales, să facă ceea ce le place. Chiar dacă uneori simt că ei sunt pe un drum greșit, le spun mereu că nu este niciodată târziu să se oprească, să reflecteze și să decidă încotro trebuie să meargă. Greșelile nu sunt un capăt de drum, din ele învățăm și ne dezvoltăm. În sport, ești obligat să iei decizii în fiecare secundă, iar o decizie bună sau greșită poate face diferența dintre victorie și înfrângere. Tocmai de aceea cred ferm că fiecare copil, student sau adult ar trebui să practice sport și mișcare, pentru a-și depăși constant propriile provocări de zi cu zi.
„Facultatea de Educație Fizică și Sport oferă o carieră construită pe bucurie, mișcare și interacțiune umană. O profesie în care îți petreci timpul învățându-i pe alții să se joace”
Ce le-ați spune tinerilor ca să-i determinați să urmeze cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport?
Dacă ar fi să le transmit un mesaj tinerilor care se gândesc să urmeze cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport, le-aș spune simplu: arătați-mi o altă facultate în care mergi zilnic și înveți să te joci! Arătați-mi o altă profesie în care îți petreci timpul învățându-i pe alții să se joace! Asta oferă Facultatea de Educație Fizică și Sport — o carieră construită pe bucurie, mișcare și interacțiune umană. Nu este o meserie ușoară, dar este una extraordinar de frumoasă. Un profesor de sport dedicat este, în multe școli, cel mai iubit dintre profesori, pentru că reușește să transforme activitatea fizică în plăcere, în joacă și în experiențe memorabile. Facultatea oferă cursuri interactive și experiențe pe care, ca absolvent, nu ai cum să le uiți: legăturile puternice create între colegi, cursurile de schi, orele de jocuri sportive, săptămâna de orientare turistică petrecută cu cortul alături de colegi. Sunt amintiri care te însoțesc toată viața. Dacă iubești mișcarea, sportul sau pur și simplu îți dorești să ajuți oamenii — fie în performanță, fie în recuperarea după accidentări — aici poți învăța să faci toate acestea prin joc, prin mișcare și prin experiențe practice care te formează profesional și uman.
„Tinerii trebuie să facă mișcare, iar copiii trebuie să facă educație fizică”
Mai vor tinerii să facă sport?
Întrebarea „Mai vor tinerii să facă sport?” este adesea pusă fără a face o distincție esențială: vorbim despre sport ca activitate fizică pentru sănătate sau despre sportul de performanță? Sunt două aspecte diferite, iar răspunsurile sunt la fel de importante.
În primul rând, tinerii trebuie să facă mișcare, iar copiii trebuie să facă educație fizică. Activitatea fizică de întreținere, de loisir, pentru o dezvoltare armonioasă și pentru o stare bună de sănătate este necesară tuturor. Da, eu cred că orice persoană, indiferent de vârstă, își dorește să facă mișcare, iar noi recomandăm ca aceste activități să fie alese cu atenție și practicate în condiții de siguranță, pentru a susține un stil de viață sănătos și echilibrat.
Dacă ne referim însă la sportul de performanță, întrebarea capătă o altă nuanță. Nu este suficient ca tinerii să își dorească să facă performanță, trebuie să ne întrebăm cum îi putem sprijini noi — ca instituții ale statului, autorități locale, mediul privat sau structuri sportive — pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil. Performanța se construiește prin condiții, resurse, sprijin și profesionalism și prin dorința constantă de a evolua a sportivilor.
Despre relația minte-corp
Există o expresie latină foarte cunoscută – Mens sana in corpore sano – adică „minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Eu cred că această relație este bidirecțională: nu putem avea o minte echilibrată fără un corp sănătos, dar nici un corp cu adevărat sănătos fără o stare mentală bună. Cele două se susțin reciproc și funcționează ca un tot unitar.
Mișcarea și sportul sunt cele mai simple și eficiente modalități prin care putem menține acest echilibru. Activitatea fizică nu doar întărește organismul, ci reduce stresul, îmbunătățește capacitatea de concentrare, reglează somnul și stimulează starea de bine. În același timp, o minte echilibrată ne ajută să fim mai consecvenți, mai motivați și mai atenți la sănătatea noastră fizică.
Practicate constant, chiar și în forme accesibile oricui, sportul și mișcarea reușesc să creeze exact această legătură armonioasă între corp și minte. Este un principiu simplu, dar esențial, pe care noi, la Facultatea de Educație Fizică și Sport, îl vedem confirmat zi de zi în activitatea studenților noștri și în modul în care se dezvoltă atât fizic, cât și mental.
„Absolvenții noștri sunt tot mai căutați pe piaţa muncii”
Absolvenții Facultății de Educație Fizică și Sport sunt tot mai căutați pe piața muncii, nu doar ca profesori, antrenori sau kinetoterapeuți. În timpul facultății, ei își dezvoltă calități esențiale – disciplină, punctualitate, seriozitate, organizare, spirit de echipă – competențe pe care angajatorii le apreciază indiferent de domeniu.
De aceea, mulți dintre absolvenții noștri se integrează rapid în alte sectoare precum management sportiv, wellness, turism, evenimente, vânzări sau coordonare de activități. Sunt oameni antrenați să facă față provocărilor și obișnuiți să lucreze cu publicul, iar acest profil îi recomandă pe scară largă în piața muncii.
