Ca rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), în programul ProUBB+ (2020-2024) am promis dezvoltarea unei platforme umaniste în Universitatea noastră:
„…Plasez candidatura mea la funcția de rector al Universității noastre în paradigma unei universități de clasă mondială (world-class), care să exprime, totodată, valorile noastre fondatoare și virtuțile care consider că trebuie să le fie asociate – Tradiție (prin Bun-simț) și Excelență (prin Raționalitate/Înțelepciune) -, în spiritul umanist modern al încrederii și deschiderii, pentru a genera o cultură organizațională a solidarității și cooperării, într-un cadru instituțional dominat de etică, un cadru menit să susțină apoi cu onoare și curaj misiunea noastră universitară… În cadrul acestei misiuni, voi fi garantul autonomiei și democrației universitare. Într-o universitate modernă, libertatea de gândire și libera căutare a adevărului nu pot fi îngrădite. Nu pot fi impuse linii de gândire și acțiune prin autoritarism. Universitatea noastră va rămâne un spațiu al libertății, al științei, al frumosului și al binelui, un spațiu al selecției/formării caracterelor și creativității/inteligențelor, pentru binele națiunii și, în general, al cunoașterii umane. Îmi doresc să generăm mecanisme instituționale prin care să valorificăm interesele/calitățile membrilor comunității noastre, astfel încât cooperarea și solidaritatea să derive din angajamentul liber al indivizilor autonomi, nu prin constrângeri rezultate din concentrarea puterii instituționale…”
Propunând o platformă umanistă la UBB, urmăresc o reconceptualizare a culturii noastre organizaționale, exprimată prin trei piloni fundamentali:
- Susținerea zonelor academice umaniste (Art & Humanities), independent și în interacțiuni multi-/inter-/trans-disciplinare cu platforma STEM (Science-Technology-Engineering-Mathematics), într-o vreme când aceste zone umaniste sunt vitregite în politicile academice naționale;
- Angajamentul de a forma în actul academic, prin curriculum și practici psihopedagogice moderne, nu doar buni specialiști, ci și buni cetățeni în slujba binelui public;
- Valorizarea „umanului/omenescului”, prin centrarea noilor dezvoltări tehnologice și paradigme socio-economice pe nevoile/interesele/valorile persoanei; acest lucru nu înseamnă că dezvoltările tehnologice/socio-economice nu pot schimba și chiar reconceptualiza dramatic nevoile/interesele/valorile actuale, dar acest lucru trebuie făcut prin decizii raționale și echitabile, în baza liberului arbitru.
Dincolo de angajamentul UBB, cred că o astfel de platformă umanistă trebuie să aibă un impact mai general, grefând cultura organizațională a universităților moderne, a politicilor academice naționale/europene și a narațiunilor sociale majore. În consecință, vom încerca să creăm în jurul acestui manifest o mișcare națională, pentru a-l dezvolta apoi într-un document-raport de tip white paper.
Le mulțumesc colegilor din UBB care au propus acest manifest inițial, colegi din prorectoratul responsabil cu componenta socio-culturală și decanii facultăților umaniste din UBB. După acest moment de tip Sapere Aude, este timpul ca prin dezbateri cu cât mai mulți colegi să pregătim documentul-raport.
Prof. univ. dr. Daniel David
Rectorul UBB
Website: http://www.ubbcluj.ro
***
Pledoarie pentru o nouă dimensiune a Universității – Platforma umanistă
De ce? – În dezvoltarea ei spre o universitate world-class, UBB urmărește trei misiuni principale: educația, cercetarea și menținerea unei relații active cu societatea. Îndeplinirea optimă a acestor misiuni întâmpină însă dificultăți majore din cauza marginalizării tot mai îngrijorătoare din ultimele decenii, la toate nivelurile, a disciplinelor umaniste. Considerăm că rolul propedeutic al componentei umaniste este fundamental, iar acest lucru trebuie subliniat în procesul instituțional și didactic. Problema esențială azi este cum putem readuce componenta umanistă în toate celelalte domenii. Este vitală în primul rând transformarea mentalității – cu privire la această componentă – la nivel politic, social, economic și mediatic, o transformare care să producă, la rândul ei, modificări sistemice profunde.
În lumea contemporană, rolul învățământului este acela de a reinstitui cunoașterea ca formă esențială de problematizare, pe lângă furnizarea de expertiză și de răspunsuri la probleme concrete. Științele umaniste oferă posibilitatea de a descoperi viziuni alternative, necesare în contextul crizelor și provocărilor lumii contemporane, de la ecologie și economie la etică și echitate socială. Alături de adaptarea științelor umaniste la exigențele noilor forme ale cunoașterii, precum și la nevoile pieței și comunității, credem că e necesar ca ele să creeze noi configurații de valori, să propună posibilități de a schimba paradigmele și de a explora modele de dezvoltare. Această componentă transformativă este în mod clar în prezent subdezvoltată, lipsită de susținere și de finanțare.
Trăind într-o societate postindustrială dominată de economia cunoașterii, studiul disciplinelor umaniste oferă abilități pragmatice esențiale funcționării și întăririi unor democrații autentice și dezvoltării unor economii bazate pe informație, inovație și echitate. Gândirea critic-contextuală, analitică, interpretativă, creativă, precum și prezentarea rezultatelor acestor procese cognitive într-o formă persuasivă sunt elemente definitorii pentru orice parcurs profesional din lumea contemporană.
În prezent, situația instituțională constrângătoare este generată de două probleme structurale: (1) legislația anacronică, cu impact negativ asupra cadrului de organizare; (2) finanțarea insuficientă pentru a permite coagularea unei viziuni umaniste moderne și a unui program care să conecteze facultățile, disciplinele, grupurile de cercetare și programele de studiu (atribuirea unor coeficienți prea mici în domeniile științelor umaniste sau nefinanțarea suplimentară a dublei specializări sunt doar două exemple de probleme grave).
Educația umanistă nu reprezintă doar un instrument al reproducerii unei culturi și a identităților sale, cât mai ales un instrument al transformării acestora. Învățământul umanist completează transmiterea cunoașterii în orice domeniu academic, atât din punct de vedere didactic, cât și al cercetării. Educația umanistă oferă competențe democratice (spirit civic și înțelegere a dinamicii identitare; gândire critică, independentă, analitică și rațională; comprehensiune multiculturală, compasiune, spirit de justiție socială; exprimare publică avizată, persuasivă și capacitate de dialog) și competențe care au și un rol antreprenorial (creativitate critică, asociativă și proiectivă; analiză complexă și interpretare de texte și date; evaluare și identificare de oportunități; persuasiune și mediere prin dialog; gândire sintetică coroborând informație de origine și funcții diferite; contextualizare comprehensivă).
În prezent, modul enclavizat de organizare a învățământului superior umanist din România nu mai corespunde exigențelor și nevoilor de formare ale secolului XXI. Acest cadru restrictiv nu se mai află într-un acord coerent și convergent cu complexitatea competențelor solicitate de o nouă piață a muncii. De asemenea, există o incompatibilitate cu logica mecanismelor de la nivelul Comisiei Europene, care grupează științele umaniste cu cele sociale, acest fapt determinând politica de finanțare a programelor de cercetare la nivel comunitar. O altă problemă majoră o reprezintă lipsa de coeziune și influență în cercetarea fundamentală și aplicată a științelor umaniste. Din aceste rațiuni, susținem implementarea unui model reticular de organizare a științelor umaniste, care va încuraja demersuri și abordări între domenii.
Cum? – Propunem reorganizarea strategică a sistemului național de învățământ pe două direcții principale și complementare: prin repoziționarea științelor umaniste în raport cu disciplinele STEM, cu cele din domeniile științelor sociale, și prin explorarea posibilităților de a adopta un cadru existent la nivel internațional, paradigma STEAM (în care A denumește ansamblul artelor și al științelor umaniste), cu toate consecințele curriculare, de acreditare și de finanțare. În acest sens, UBB a implementat deja un program-pilot, incluziv și trans-sectorial, STEM+. Față de modelul tradițional, acesta din urmă nu e centrat exclusiv pe obținerea sau analiza unor date științifice, ci e preocupat de creșterea bunăstării sociale și a dezvoltării valorilor comunitare. Credem că în economia generală a cunoașterii, la care participă în mod dinamic, disciplinele umaniste pot contribui esențial la problematici tot mai acute ale secolului XXI:
- Dezvoltarea eticii și a valorilor rezultate din descoperirile tehnice. În epoca Internetului și a globalizării, responsabilitatea respectării domeniului privat, respectarea liberului arbitru, a drepturilor de proprietate intelectuală, dezbaterea unor inovații științifice controversate reprezintă aspecte pe care teoretizările din domeniul științelor umaniste în dialog (filozofie, politică, litere, arte, teologie) le pot circumscrie corect.
- Îmbunătățirea produselor tehnologice în acord cu funcționalitatea/accesibilitatea lor pentru public. Succesul unui produs inovator nu este legat exclusiv de aspecte tehnice, ci și de capacitatea de a-l face utilizabil/atrăgător pentru beneficiari. Dar, mai important, aspectul etic este esențial într-o lume în continuă transformare, în care inovația tehnologică deseori poate afecta ceea ce definește umanul.
- Dezvoltarea cercetării umaniste prin infuzia tehnologică. Dacă programele actuale insistă asupra modului în care educația umanistă poate contribui la perfecționarea și accesibilitatea activității STEM, procesul invers e, de asemenea, valabil: disciplinele tehnologice sunt în măsură să contribuie la inovarea și la creșterea relevanței publice a disciplinelor umaniste.
- Afirmarea și cultivarea biodiversității culturale. În contextul globalizării, care riscă să devină o modalitate de uniformizare, științele umaniste au capacitatea de a păstra identitățile culturale, valorile de patrimoniu material și imaterial care asigură diferența specifică a dimensiunilor multiple ale proiectului comun european și mondial.
De asemenea, pentru ca o nouă platformă umanistă să poată deveni funcțională, este nevoie de următoarele elemente:
- Flexibilizarea legislativă și finanțarea adecvată a învățământului superior și a cercetării umaniste;
- Înființarea unui grup de lucru la nivelul ministerului educației care să identifice zonele legislative care trebuie adaptate astfel încât platforma să poată fi implementată;
- Creșterea coeficientului de finanțare/student în domeniul științelor umaniste, astfel încât procesul de învățământ să se poată desfășura în cadrele definite de ARACIS și la nivel de excelență world-class;
- Introducerea și finanțarea adecvată a dublei specializări (în interiorul aceluiași domeniu/facultăți, dar și prin combinarea unor specializări din domenii umaniste, sociale sau STEM diferite) cu o metodologie de calcul a finanțării ce urmează logica programului: fiecare specializare să fie finanțată conform coeficientului domeniului.
UBB consideră că misiunea Universității în relație cu societatea trebuie să fie transformată, deziderat care poate fi realizat doar prin și alături de științele umaniste. În acest sens, UBB a demarat și a asumat un proces de analiză a problemelor și de propunere de soluții care va produce în viitorul apropiat un document-raport cu două intenții: o necesară dezbatere în sfera publică și începutul unor schimbări la toate nivelurile de decizie. UBB își asumă inițierea unor schimbări structurale, instituționale și de mentalitate, care pot fi deja explorate în cadrele legale și sistemice actuale și mai ales posibilitatea schimbării acestor cadre în viitorul apropiat, sub imperativul misiunilor care definesc o Universitate modernă și relația acesteia cu ceea ce definește o comunitate pe baza unor principii ale echității. Documentul de față e, așadar, o invitație la dialog, la colaborare și la posibilitatea de a transforma educația în beneficiul lumii contemporane.
