O echipă de cercetători din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie al Universității Babeș-Bolyai, împreună cu un colaborator din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, au realizat un studiu prin care au investigat mecanismele biologice asociate tulburării hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD).
Studiul, publicat recent în prestigiosul jurnal academic Neuroscience & Biobehavioral Reviews, a încercat să stabilească măsura în care pacienții cu ADHD prezintă o disfunctie a sistemului nervos autonom caracterizată prin reducerea tonusului vagal.
De-a lungul timpului, o serie de studii din literatura de specialitate au raportat asocierea dintre ADHD și disfuncția sistemului nervos autonom, însă rezultatele au fost contradictorii. Sistemul nervos auomom controlează și reglează schimbările în activitatea organelor interne în funcție de schimbările din mediu. În stare de repaus, predomină componenta parasimpatică, menținând un nivel scăzut de activare fiziologică și o frecvență cardiacă scazută. Percepția unui pericol determină activarea componentei simpatice și creșterea frecventei cardiace în vederea pregătirii unui răspuns de tip luptă sau fugă. Tonusul vagal reflectă influența ramurii parasimpatice a sistemului nervos autonom asupra activității cardiace, activitatea sistemului nervos autonom putând fi cuantificată prin intermediul Variabilității Ritmului Cardiac, care evaluează diferențele dintre ciclurile (intervalul dintre 2 bătăi) cardiace succesive și este un important indicator al capacității de autoreglare emoțională și al controlului cognitiv.
Rezultatele studiului au arătat că subiecții cu ADHD prezintă o scădere a tonusului vagal comparativ cu subiecții sănătoși. Analizele secundare au indicat rolul seminificativ al tulburărilor psihiatrice asociate, al tipului de sarcină experimentală și al monitorizării frecvenței respiratorii, ele putând influența relația studiată. Disfuncția sistemului nervos autonom constituie un factor general de risc pentru bolile cardiovasculare și a fost asociată cu o varietate de tulburări psihice precum tulburarea de conduită, ADHD, depresie, anxietate. Detectarea precoce a afectării autonome ar putea juca un rol important în prevenirea și tratamentul ulterior al tulburărilor.
Studiul are implicații importante în special datorită faptului că variabilitatea ritmului cardiac este un indicator specific al activității sistemului nervos autonom, relativ ușor de colectat, accesibil și lipsit de durere, ce poate capta amestecul complex de trăsături cognitive, afective, comportamentale și fiziologice ale tulburării. De asemenea, ar putea contribui la înțelegerea mai bună a relației interactive dintre creier și inimă, putând fi folosit în monitorizarea tratamentului farmacologic, evaluarea problemelor psihiatrice asociate și investigarea mecanismelor fiziologice specifice ce stau la baza tulburării.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0149763418308005?via%3Dihub.
