Spre o viață autentică!
Așa cum am făcut în fiecare an al acestui mandat de rector, am încercat ca în cursul sărbătorilor de iarnă să mă adresez comunității noastre cu un mesaj care să aibă și o funcție psihologică de psihoterapie și/sau de optimizare și dezvoltare personală. Este, pentru mine, și un exercițiu de recunoștință dintr-un angajament pentru o viață autentică, pe care încerc să-l fac și acum!
Pornind de la psihologia cognitiv-comportamentală pozitivă, cred că patru lucruri ne pot fi de folos pentru o mai bună sănătate mintală și fizică și, în aceeași măsură, pentru a trăi o viață cât mai autentică. O viață autentică este una plăcută, bună și cu sens/semnificație, fiind împăcați cu trecutul, mulțumiți în prezent și orientați cu optimism spre viitor. Desigur că sunt mai mulți factori psihologici care contribuie la o viață autentică, dar aceștia patru sunt printre cei fundamentali, bine susținuți de sute de studii de psihologie, și se potrivesc foarte bine cu contextul sărbătorilor de iarnă. Așadar, haideți să-i discutăm succint, iar apoi să-i aplicăm în propria viață pentru a o trăi cât mai autentic.
Viața cu sens se referă la faptul că avem un „mindset” definit de 2-3 valori cardinale asumate personal, care ne colorează cea mai mare parte din viață (din ceea ce facem). Simplu spus, valoarea se referă la orice este considerat bun de către societate (ex. „familia”, „cariera”, „munca”, „altruismul” etc.). Așadar, trebuie să conștientizăm aceste valori cardinale personale și să le implementăm în viața noastră!
Recunoștința se referă la procesul psihologic prin care generăm atitudinea de apreciere față de ceea ce avem și/sau față de ceea ce am primit ca beneficiu, dar și apreciere față de „agentul” care a avut un rol (mai ales intențional) în ceea ce avem/în beneficiu. „Agentul” poate să fie unul spiritual, uman sau natural. Pentru a fi eficientă și autentică, aprecierea trebuie însă să fie (1) corect justificată și (2) exprimată intrapersonal (ex. în gând/în jurnalul personal etc.) și interpersonal (ex. comunicare orală, scrisori etc.), nu doar experiențiată subiectiv. Recunoștința poate fi, așadar, formulată în gând, scrisă sub formă de jurnal/scrisoare și, cel mai bine, comunicată direct persoanelor relevante (ex. „Mulțumesc lui X pentru Y”).
Iertarea se referă la procesul psihologic prin care generăm atitudinea care începe cu acceptarea faptului că cineva ne-a greșit și exprimarea intenționată a unor răspunsuri pozitive echilibrate față de persoana respectivă. Acceptarea nu înseamnă că suntem de acord cu o realitate, ci că recunoaștem existența acesteia. Gândul cheie, care trebuie spus în minte și comunicat când se poate persoanei relevante, este: „Te iert!” Uneori iertarea trebuie să fie îndreptată și asupra propriei persoane, în formula „Mă iert!”. În fine, să recunoaștem și impactul greșelilor pe care le-am făcut asupra altora și, dacă se poate, să ne cerem iertare de la persoanele cărora le-am greșit – gândul cheie aici este: „Iartă-mă!”; s-ar putea ca unele persoane să nu ne ierte, dar vom rămâne mai împăcați că am făcut tot ceea ce a depins de noi în acest sens.
Compasiunea se referă la procesul psihologic prin care generăm atitudinea pozitivă față de propria persoană și/sau față de ceilalți oameni, ca persoane, nu neapărat față de ceea ce fac, în general și mai ales în situații problematice (pentru noi sau ceilalți). Compasiunea înseamnă, așadar, mai mult decât empatie și altruism și trebuie exprimată verbal și comportamental (mai ales prin comportamente de suport și de întărire pozitivă).
Sărbătorile de iarnă, prin semnificațiile lor religioase și/sau de un nou început, reprezintă un cadru excelent în care putem exersa și asuma aceste „mindseturi” (atitudini) psihologice, într-o variantă rațională (flexibilă, nu rigidă), cu impact pozitiv, așa cum am spus, nu doar asupra sănătății psihice și fizice, ci și asupra trăirii unei vieți autentice. Recomand să practicăm astfel de atitudini ori de câte ori avem probleme psihologice și lunar, ca element preventiv și de optimizare/dezvoltare personală. Dar acum haideți să le practicăm pe parcursul acestei luni, în contextul sărbătorilor de iarnă, astfel încât să începem anul 2024 cât mai bine din punct de vedere psihologic, simțind că trăim o viață autentică!
Crăciun binecuvântat, An Nou fericit și Sărbători de iarnă așa cum vi le doriți!
Prof. univ. dr. psih. Daniel David
Rectorul UBB
Membru al Academiei Române și al Academiei Europene (Academia Europaea)
