Notă: Acest interviu – acordat edupedu.ro – este unul de poziție și clarificări ale UBB, în contextul deciziei Ministerului Educației /CNATDCU de a nu analiza sesizarea UBB cu privire la teza de doctorat a domnului Lucian Bode.
- De ce ați decis să nu constituiți o comisie de experți, națională sau internațională, care să evalueze conținutul tezei de doctorat susținută de Lucian Bode, din perspectiva calității și originalității ideilor? Amintim că, în cazul plagiatului lui Victor Ponta, Universitatea din București a prezentat atât analiza Comisiei de Etică universitară, cât și o expertiză științifică a tezei de doctorat realizată separat, la solicitarea rectorului, de către 3 specialiști din țară și străinătate.
UBB: Nicio universitate nu are o astfel de practică standard sau curentă. Nici Universitatea din București nu a făcut o evaluare a calității/inovației științifice, ci doar una de etică (cu implicații pe plagiat). După publicarea unei teze, evaluarea calității/inovației se face prin dezbateri în literatura științifică a domeniului, unele teze intrând vizibil în circuitul științific, altele rămânând în obscuritate.
- Raportul Comisiei de Etică prezentat de UBB arată că „Analiza a vizat concret respectarea normelor de redactare academică, nu calitatea academică a lucrării de doctorat. Pentru calitatea lucrării de doctorat garantează specialiștii în domeniu din Școala doctorală și din CNATDCU, înainte de conferirea titlului de doctor”. Ce anume v-a determinat să vă bazați exclusiv pe “specialiștii în domeniu din Școala doctorală și din CNATDCU, înainte de conferirea titlului de doctor”, în contextul în care verdictele de plagiat pe care CNATDCU le-a pronunțat de-a lungul timpului nu sunt numeroase și în condițiile în care Comisia de Etică a UBB a decis chiar monitorizarea „Școlii doctorale unde a fost susținută teza”, monitorizare care intră în conflict cu încrederea de garant al calității pe care i-o acordați prin același raport?
UBB: Raportul Comisiei de Etică a UBB se referă la faptul că la momentul susținerii teza a trecut de filtrul comisiei de îndrumare, al comisiei de susținere (care a implicat și experți din alte universități de referință ale țării) și al CNATDCU (cu experți și din alte universități ale țării). Pentru noi acest lucru înseamnă că teza a trecut cel puțin un prag minimal al acceptabilității academice. Așa cum am arătat mai sus, după publicarea unei teze pe baza atingerii acestui prag minimal, în funcție de receptarea în mediul academic, aceasta poate intra vizibil în circuitul științific sau poate rămâne în obscuritate. Aceasta este procedura care corespunde practicilor academice naționale și internaționale.
- Profesorul de politologie Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice de la Universitatea din București, a anunțat duminică seara că a evaluat teza de doctorat semnată de Lucian Bode și că cele 220 de pagini “nu ar îngădui (…) nici măcar obținerea unei note de trecere la un examen de anul I într-o facultate de științe politice sau de relații internaționale”.
UBB: Profesorul Cristian Preda este un specialist al domeniului. Dar tot specialiști sunt și profesorii care au făcut parte din Comisia de îndrumare/doctorat, inclusiv de la două din cele mai bune universități din țară, alături de comisia CNATDCU. Evaluările lor trebuie tratate în acest context.
- Universitatea Babeș-Bolyai, „prima universitate world-class din România” așa cum o prezentați adesea în urma evaluării QS STAR, a acceptat în 2018 și acceptă în prezent teze de doctorat cu nivel de repetenție, doar pentru că plagiatul este evident în „doar” 2,95% din teză?
UBB: La UBB, ca la orice universitate de prestigiu, toleranța pentru plagiat este 0! Dar, la fel ca la alte universități de prestigiu care au activitate intensă în acest sens, pot apărea abateri de la normele academice. Nicio universitate nu poate pretinde că este perfectă. Important este să le abordezi transparent, cu celeritate și instituțional. Dacă aceste probleme ale tezei ar fi fost identificate înainte de susținere, această teză nu se putea susține la UBB. Din păcate au fost identificate după susținere, astfel că acum implementăm măsurile stabilite de Comisia de etică a UBB pentru corectare și, în plus, am informat/sesizat CNATDCU pentru analize și decizii suplimentare care depășesc prin lege atribuțiile UBB. În fine, Comisia de etică a UBB și-a exprimat deschiderea pentru a analiza, pe baza de dovezi, noi sesizări cu privire la această teză și de a lua apoi decizii în consecință, în condițiile în care nu se poate pretinde că se poate face o evaluare etică completă și definitivă a unor lucrări de sute de pagini. În ceea ce privește aspectele de calitate/inovare, am menționat deja mai sus cum vedem situația.
- Cum descrieți lucrarea lui Lucian Bode, după verdictul Comisiei de Etică a UBB, este plagiată sau nu?
UBB: Așa cum s-a formulat în concluzia Comisie de etică a UBB, și anume „Comisia de etică a UBB constată o serie de abateri de la bunele norme de publicare: (1) erori de citare și (2) unele fragmente plagiate.”
- Este Lucian Bode plagiator sau nu?
UBB: Într-o abordare instituțională, putem spune că există fragmente plagiate în lucrarea domnului Lucian Bode și că asta rezultă cu certitudine din rezoluția Comisiei de etică a UBB.
- Cum apreciază rectorul UBB decizia Comisiei de Etică a UBB și formularea ei?
UBB: Rectorul UBB are încredere în seriozitatea Comisiei de etică a UBB și o susține fără rezerve. În ciuda furtunii publice și presiunilor socio-politice, UBB s-a comportat corect, așa cum trebuie să fie un reper academic (nu doar în vremuri liniștite, ci mai ales în vremuri complicate), combinând intransigența etică cu prezumția de nevinovăție și cu practici academice normale în evaluări riguroase și nuanțate. UBB consideră și amintește că integritatea trebuie abordată la rândul ei cu integritate! Până în acest moment UBB este singura instituție care a analizat în mod obiectiv teza reclamată, în baza autonomiei universitare și indiferent de existența posibilităților legale de sancționare și/sau de presiunile publice. În acest sens, UBB a făcut ceea ceea ce a cerut mereu public în astfel de cazuri, și anume a acționat transparent (a precizat clar ce a identificat și cum), cu celeritate (s-a pronunțat într-un timp relativ scurt) și în cadrul instituțional, în condițiile reglementărilor existente. În plus, suntem atenți la discuții și critici directe și publice, și le analizăm instituțional, având mecanismele interne de autocorectare, atunci/acolo unde este cazul.
- Având în vedere că la nivelul UBB se știa impasul produs la nivel CNATDCU de către decizia CCR (președintele comisiei de etică, totodată președinte al Consiliului Național de Etică, s-a exprimat public și critic pe această temă), de ce au insistat, când lumea le cerea verificarea tezei, ca aceasta să meargă la CNATDCU?
UBB: Nici UBB, nici CNATDCU nu au fost conștiente de aceste implicații în felul în care au fost acestea prezentate recent de minister. De altfel, la fel ca UBB, și CNATDCU a anunțat inițial public că va începe demersul de verificare, pornind de la informarea/sesizarea UBB (https://www.edupedu.ro/cnatdcu-va-face-o-verificare-proprie-a-tezei-de-doctorat-a-ministrului-lucian-bode-separata-de-cea-a-universitatii-babes-bolyai-spune-mircea-dumitru-presedintele-interimar-cnatdcu-institutia-nu-d/). Mai direct spus, UBB se aștepta ca decizia să vizeze doar ordinea/actorul care decide și inițiază retragerea/neretragerea titlului, nu interzicerea actului de analiză/decizie-inițiere în sine (https://news.ubbcluj.ro/ubb-despre-implicarea-politicului-in-etica-academica-ce-este-de-facut/).
- De ce ați apelat în cele din urmă la soluția Comisiei de Etică, dacă aveați și opțiunea analizei prin procedura decisă în urma ordinului de ministru pe verificarea tezelor vechi, opțiune la care ați apelat inițial, de altfel?
UBB: Verificarea a început la solicitarea conducătorului de doctorat, prin „procedura tezelor vechi” menționată de dvs. Dar între timp au apărut sesizări concrete către Comisia de etică a UBB. Pentru că în final răspunsul instituțional trebuia să fie unul – Comisia de etică a UBB trebuia să preia oricum cazul dacă erau probleme cu „procedura tezelor vechi” – am mers pe varianta instituțională cea mai riguroasă.
- Ce v-a împiedicat să faceți analiză exhaustivă a tezei, optând pentru ceea ce criticii (de ex, Marian Popescu) apreciază a fi o soluție de minimă rezistență?
UBB: Teza a fost evaluată exhaustiv, așa cum se procedează în bunele practici academice internaționale. Mai mult, a fost evaluată cu două softuri diferite, iar rezultatele de similitudine au fost mai departe analizate de experții comisiei, astfel identificându-se probleme dincolo de cele sesizate extern. Evident că orice verificare etică are limitele ei, iar oricând pot apărea noi indicii de nerespectare a normelor de publicare față de ce se știa până atunci. Prin urmare, Comisia de etică a UBB și-a exprimat deschiderea pentru a analiza, pe baza de dovezi, noi sesizări cu privire la această teză și de a lua apoi decizii în consecință.
- Dacă ați văzut că problemele identificate în reclamația de la care a plecat analiza comisiei de etică și confirmate de această analiză nu se regăseau printre cele identificate de soft, de ce ați mai dat relevanță softului?
UBB: Softul a reliefat probleme suplimentare, care au fost incluse în concluzia comisiei de etică.
- Au fost identificate probleme de calitate a conținutului, la nivelul lecturii Comisiei de Etică, chiar dacă aceasta nu era îndreptățită să judece pe calitate a conținutului? Dacă da, nu era normal să fie declanșate demersuri pentru a determina o verificare a calității? Care erau soluțiile în acest sens?
UBB: Comisia de etică a UBB a făcut unele recomandări în acest sens. Nu există nici legislație, nici practici instituționale standard de reevaluare a calității/inovației științifice a unei teze de doctorat. Altfel, ajungem în situația absurdă de a avea dezbateri interminabile între specialiști (sau între specialiști și public) și/sau de a stabili prin votul majoritar al specialiștilor/publicului (aici) de limba română dacă teza se (mai) justifică academic sau nu. Nicio universitate nu poate implementa și nu implementează un astfel de demers.
- Cum verifică UBB, în cazul unei teze suspecte, posibila existență a unor probleme pe care, conform experților, softurile pot să le ignore complet (parafraza după traduceri, traduceri după traduceri, parafraze combinate, citări fals atribuite etc)?
UBB: Așa cum sunt practicile academice cele mai răspândite: pornind de la sesizări concrete și de la suspiciuni identificate cu softurile antiplagiat. În plus, deoarece nicio verificare nu este definitivă, rămâne mereu deschisă problema reevaluării pe baza unor sesizări sau suspiciuni noi. Comisiile de etică și alte organisme în domeniul eticii (ex. CNACDTU și CNECSDTI) se pronunță asupra sesizărilor punctuale, însoțite de dovezi (ex. scanări după lucrările în cauză, sursa identificată a plagiatului, etc), nu a unor sesizări abstracte. Dacă ar proceda altfel s-ar răsturna prezumția de nevinovăție, ceea ce este contrar legii și unei abordări centrate pe imparțialitate si tratament egal. La fel se întâmplă cu lucrurile în orice procedură administrativă sancționatoare. Se poate observa din cadrul legal[i] aplicabil sesizărilor privind abateri etice cerința de a sesiza punctual și cu dovezi este comună tuturor acestor organisme de soluționare a sesizărilor de etică în cercetare. Nu este rolul comisiilor de etică niciunde să analizeze teze de doctorat frază cu frază în absenta unor indicii de fraudă relevate de sesizări concrete sau de programele antiplagiat. Ar fi aberant să se analizeze sesizări generale de tipul “cred că teza este plagiată, găsiți voi plagiatul!”. O astfel de abordare ar bloca activitatea în universități și nici nu garantează excluderea definitivă a plagiatului, deoarece acesta poate fi probat oricând după aceea prin identificarea sursei. Prin urmare plagiatul poate fi identificat și reclamat oricând, însă punctual și cu indicarea sursei de unde s-a plagiat.
- Criticii deciziei au ironizat exprimarea „erori de citare” folosită repetat în raportul Comisiei de Etică, care ar fi un eufemism cu scop de îndulcire a concluziilor. Este corectă în opinia dumneavoastră folosirea acestei sintagme?
UBB: Acestea sunt nuanțe de specialitate, de aceea am înțeles confuzia din spațiul public și încercăm să o clarificăm. În plus, așa cum am mai afirmat, suntem atenți la criticile directe sau din spațiul public, care sunt absolut normale într-o astfel de situație, dar noi trebuie să le abordăm instituțional. Așadar, ca să începem corect, în analiza Comisie de etică a UBB sintagma „erori de citare” s-a utilizat de extrem de puține ori în comparație cu termenul de „plagiat” și doar acolo unde trebuia utilizată. În timp ce plagiatul înseamnă a-ți asuma incorect ca autor ideile/textul/figurile altui autor și este o abatere gravă de la bunele practici academice, erorile de citare implică alte devieri de la bunele practici de redactare (ex. numele sau anul celui citat scris greșit, atribuirea textului lui X in loc de Y etc.). Erorile de citare trebuie la rândul lor corectate, atunci când sunt identificate și/sau cauzează distorsiuni importante (unele minore sunt, de obicei, tolerate fără modificare), în timp ce plagiatul vine cu/ca sancțiune etică.
- „Usually, using incorrect citations (e.g., misspelling an author’s name, forgetting or mistyping an element in a reference list entry, or citing a source in the text that does not have a corresponding reference list entry) is not considered plagiarism if the error is minor and attributable to an editorial oversight rather than an intentional attempt to steal someone’s ideas. However, such errors may still result in deductions on an academic assignment or a request for revision of a manuscript submitted for publication.” (https://apastyle.apa.org/style-grammar-guidelines/citations/plagiarism)
- “Author Corrections provide a means of correcting errors of omission (e.g., author names or citations) and errors of a scientific nature that do not alter the overall basic results or conclusions of a published article (e.g., an incorrect unit of measurement or order of magnitude used throughout, contamination of one of numerous cultures, or misidentification of a mutant strain, causing erroneous data for only a [noncritical] portion of the study).” (https://journals.asm.org/author-corrections-errata-retractions)
Fără a intra aici în nuanțe complexe sau literatură de specialitate, definiția plagiatului este la rândul ei una dinamică, mai ales în epoca internetului, când, asigurându-se un acces facil la literatură, lumea se așteaptă și la erori de citare mai puțin frecvente și mai puțin grave, astfel încât în unele zone de etică academică se discută deja despre forme diferite de plagiat. În științele sociale, definiția de referință, care atrage plagiatul ca abatere gravă, este că plagiatul înseamnă că îți asumi incorect ca autor ideile/textul/figurile altui autor, aspect care a fost identificat și în teza de față analizată de Comisia de etică a UBB.
- Ce soluție practică vedeți pentru ieșirea din impasul actual, în care Ministerul Educației presează CNATDCU să nu facă nimic pe tema doctoratului lui Lucian Bode, din cauza deciziei CCR?
UBB: UBB consideră integritatea academică drept cadrul general al existenței și al funcționării mediului academic. Odată stabilite abaterile de la normele academice de publicare, măsurile propuse se iau doar în condițiile legii. O instituție nu poate lua măsuri, dincolo de ceea ce îi permite legea, fără a suporta la rândul său apoi sancțiuni legale. Măsurile permise de legislația românească în cazul doctoratelor sunt, din păcate, în momentul de față, drastic limitate, așa cum se vede și din implicațiile deciziei Curții Constituționale asupra acțiunii Ministerului Educației/CNATDCU. CNATDCU era singura instituție competentă să decidă dacă abaterile de la normele de publicare identificate de UBB justifică sau nu și alte sancțiuni, precum retragerea tezei/titlului de doctor. După cum se știe, această decizie a CNATDCU este interpretată de Ministerul Educației ca fiind blocată de decizia Curții Constituționale, situație față de care ministerul a promis că va propune o abordare nouă. Până atunci, prioritatea imediată a UBB este de a se remedia abaterile constatate până acum, și anume de a se corecta în teză și în publicațiile pe baza ei devierile de la normele academice de publicare identificate de Comisia de etică a UBB până în acest moment (inclusiv public, pe siteul propriu). În continuare, UBB va monitoriza și implementarea celorlalte solicitări ale Comisiei de etică a UBB față de Școala doctorală în care s-a susținut teza și rămâne deschisă la a reanaliza eventuale noi sesizări față de teză. În fine, constatând direct de limitele reglementărilor din domeniu, de care vorbim public de mai mult timp, vom fi actori activi în noile abordări ale ministerului.
- Ce răspundere au conducătorul de doctorat și comisia de doctorat în cazul doctoratului constatat a include fragmente plagiate și despre care criticii spun că are o valoare științifică foarte slabă (sub nivelul anului I, conform lui Cristian Preda)? Consideră UBB că această comisie / membrii ei trebuie trasă / trași la răspundere? Dacă da, cum? Care sunt consecințele pe care trebuie să le suporte conducător / o comisie de doctorat, în cazul în care se constată abateri de la normele etice și/sau științifice în realizarea unei teze pe care o aprobă?
UBB: Analiza comisiei de etică are implicații formulate clar și pentru Școala doctorală (și cei implicați în această situație). Institutul de Studii Doctorale monitorizează implementarea acestor decizii. În plus, Decizia Rectorului UBB responsabilizează direct și școala/conducătorul, alături de fostul doctorand, în realizarea corecturilor necesare făcute conform standardelor internaționale.
- Care e soluția ideală pe care o considerați necesară în acest sens, în noua lege a învățământului superior?
UBB: Credem că CNATDCU trebuie să rămână instanța de standardizare, monitorizare, control și sancționare și un for de apel față de deciziile universităților. Retragerea titlului, pentru celeritate, trebuie făcută de universități, sub controlul CNATDCU, iar cei afectați de această retragere se pot apoi adresa instanței.
- Tot referitor la proiectul de lege, cum apreciați presiunile pentru eliminarea pragului de 2 mandate/ 8 ani maxim pentru poziția de rector?
UBB: UBB s-a pronunțat public prin rectorul său asupra acestui lucru de mai multe ori de când a început această dezbatere, și anume că susține introducerea limitei de două mandate/8 ani maxim, așa cum este de altfel reglementat acest lucru clar în Carta UBB.
***
[i]Regulamentul Comisiei de etică a UBB, Art. 9: Sesizarea scrisă ce se adresează Comisiei de etică, prin care se menționează abateri de la prevederile din Codul de etică, va conține: a) datele de identificare ale persoanei care sesizează Comisia (inclusiv date de contact), b) descrierea faptei considerată a reprezenta o abatere de la Codul de etică al UBB, respectiv de la prevederile Legii nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) datele de identificare ale persoanei împotriva căreia se depune sesizarea şi orice alte informații în vederea soluționării sesizării; d) În cuprinsul sesizării se vor indica în mod explicit numele persoanei care se face vinovată de încălcare, faptele imputate acesteia şi numele celui care face sesizarea. Art. 10. Sesizările care nu vor cuprinde cel puţin elementele indicate la articolul precedent nu vor fi luate în considerare de către Comisia de etică a UBB. Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5585/18.09.2020 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul nr. 4.655/2020 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI), prevede următoarele: Art. 22: Sesizarea/Contestaţia depusă este admisibilă dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: c) să prezinte anexat pe suport electronic sau în format electronic (scanat) orice document în susţinerea sesizării; se prezintă copii ale documentelor consultate în limba română sau în limbi străine, în baza cărora se face sesizarea, cu indicarea surselor de documentare şi a datelor de identificare ale acestora (biblioteci, reviste, cărţi publicate); d)să conţină o motivare argumentată a sesizării, cu exemple concrete cu privire la existenţa presupuselor abateri de la buna conduită în cercetare-dezvoltare. Art. 3, Capitolul II, Anexa 3 a OM 5229/2020 privind activitatea sesizările adresate CNACDTU: “Sesizarea cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, denumită în continuare sesizare, trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: a) să conţină date de identificare a persoanei fizice sau juridice care formulează sesizarea (…), b) să conţină date de identificare a tezei de doctorat pentru care se face sesizarea (…); c) să prezinte, anexat, copii ale documentelor consultate în baza cărora persoana fizică sau juridică formulează sesizarea, cu indicarea surselor de documentare şi a datelor de identificare ale acestora (de exemplu: biblioteci, reviste, cărţi publicate etc.), incluse într-un document/fişier/arhivă electronică denumit „Anexe”; d) să conţină o motivare argumentată a sesizării, cu exemple concrete privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională ori cu privire la existenţa plagiatului în cadrul tezei de doctorat în cauză, inclusă într-un document denumit „Motivaţie”.
