Cu ocazia Zilei Naționale a României, rectorul Universității Babeș-Bolyai, prof. univ. dr. Daniel David, răspunde la întrebări legate de valori naționale și patriotism. Răspunsurile sunt parte a unui interviu în curs de publicare în Revista Cultura, precum și a unui interviu apărut în publicația Adevărul (2018).
-
Întrebare Revista Cultura: Putem vorbi de valori naționale, constante în viața noastră socială?
Răspuns prof. univ. dr. Daniel David: Problema este că despre patriotism, românism, români și valori naționale vorbesc gălăgios și prea mult semidocții și/sau cei ancorați în paradigmele vechi. Ei sunt cei care adesea maximizează pozitivul, negând sau minimizând negativul, îi împroașcă cu ură și noroi pe toți cei care nu acceptă aceste generalizări excesive, făcând astfel mult rău țării și românilor, paradoxal, clamând iubirea față de țară și români. Ei nu înțeleg că trăim într- o lume în care adevărul nu mai poate să fie distorsionat prin vocea celui care ascunde cel mai bine și/sau a celui care strigă cel mai tare! Este timpul să nu lăsăm patriotismul să fie doar apanajul acestor oameni, ci să fie asumat în cele mai oneste și avansate medii de cultură românească modernă. Cum facem asta ? Am scris o serie de texte în acest sens și nu mai insist aici. Important este aici să înțelegem că trebuie să asumăm patriotismul ca o valoare modernă, motivațională. Iar o valoare unificatoare care trebuie să transceadă timpul este limba română! Restul se redefinește mereu, în funcție de cum se regăsește românismul într-o anumită epocă; iar asta este bine, deoarece ne dă flexibilitate și stimulează evoluția, cu păstrarea constanței prin limba română și a motivației prin patriotismul modern.
-
Întrebare Adevărul: Ce înseamnă patriotism pentru dumneavoastră?
Răspuns prof. univ. dr. Daniel David: Pentru mine patriotism înseamnă un lucru foarte simplu: să-ţi pese de limba română, adică s-o vorbeşti corect, să fii sigur că rămâne o limbă importantă, că rămâne limba oficială a ţării; să-ţi pese de teritoriul ţării – să fie importantă pentru tine păstrarea teritoriului; şi să-ţi pese de poporul care trăieşte pe acest teritoriu. După aceea, în ceea ce priveşte formele concrete prin care se manifestă practicile şi instituţiile sociale, nu sunt de acord cu cei care aduc dovadă de patriotism susţinerea unor tradiţii vechi şi prăfuite care ne blochează în prezent. Asta nu înseamnă patriotism, ci naţionalism desuet de multe ori. Eu ca român nu am angajat niciodată valorile şi practicile acestea, eu ca român am angajat că pot să lupt pentru limbă, teritoriu şi popor, dar nu pentru practicile pe care le promovează unii, adică pentru colectivism, pentru concentrarea puterii, pentru frica de schimbare, pentru controlul comportamentului cu pedepse şi vânarea greşelilor. Acest lucruri ne menţin în sărăcie şi înapoiere. Eu vreau o altă Românie, a unor indivizi autonomi, care construiesc comunităţi solidare şi tolerante, a descentralizării puterii sociale, pentru a evita autoritarismul/dictatura, a curajului de a îmbrăţişa viitorul şi schimbarea ca oportunităţi de dezvoltare, nu cu teamă, a dorinţei de a modela comportamentul social prin recompense, nu prin pedepse şi vânarea greşelilor. În acest fel putem avea o Românie activă şi influentă în spaţiul vestic, măcar la nivelul teritoriului/populaţiei, cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii românilor.
