Într-unul dintre cele mai prestigioase jurnale de microbiologie din lume a fost publicat recent un articol la care au contribuit semnificativ cercetători din cadrul UBB. Această contribuție științifică originală este rodul unui efort colectiv la care au contribuit 21 cercetători români și britanici, întreaga echipă fiind coordonată de prof. univ. dr. Horia Banciu de la Departamentul de Biologie Moleculară și Biotehnologie, din cadrul Facultății de Biologie și Geologie (UBB). Investigațiile au urmărit explorarea multidimensională și interdisciplinară (geochimie, biofizică, statistică ecologică, microbiologie moleculară, bioinformatică) a ecosistemului Lacului Ursu din Sovata.
Rezultatele obținute au demonstrat că masa de apă a Lacului Ursu este un ”sendviș” natural, coloana de apă fiind etajată pe trei nivele cu calități fizico-chimice și biologice foarte diferite. Astfel, stratul superficial al lacului (până la adâncimea de circa 3 m) este puțin sărat, oxigenat și transparent pentru lumina solară, găzduind o populație de microalge verzi din grupul cianobacteriilor, baza lanțului trofic al acestui ecosistem acvatic. Sub acest strat se află o zonă de tranziție de doar 50 cm ”grosime” în care parametrii abiotici se modifică dramatic: de la salin, la hipersalin, de la oxic la anoxic, de la fotic la afotic. Aici este lăcașul unei dense comunități de bacterii sulfuroase verzi din grupul clorobiilor, implicate în fotosinteza anoxigenică (fără eliberare de oxigen) şi consumul de hidrogen sulfurat ca sursă de energie.
Hidrogenul sulfurat, compus toxic pentru om, dar o sursă de viață pentru multe tipuri de procariote, difuzează din stratul profund al lacului, situat sub 4 m adâncime. Acest strat constituie o nișă ecologică aparte fiind extrem de sărată (cu o salinitate de zece ori mai ridicată decât cea a apei marine), lipsită de lumină (afotică) și oxigen (anoxică) și bogată în compuși chimici reducători precum amoniu, metan și hidrogen sulfurat (euxinică). Este habitatul unor populații microbiene foarte diverse, adaptate la viața în mediul sărat (halofile) și care degradează lent, anaerob, substanțele organice provenite mai ales prin moartea și sedimentarea biomasei din straturile superioare.
Analizele moleculare secondate de cele bioinformatice au reliefat posibilitatea prezenței în acest strat profund, hipersalin, a numeroase grupe de procariote (bacterii și Archaea) noi pentru știință, neizolate sau necultivate până acum în laboratoare. Dacă Lacul Ursu era deja cunoscut și apreciat din perspectivă turistică, această lucrare a reușit să îi evidențieze caracteristicile ecologice unice și relevanța sa științifică majoră la nivel global.
Pentru mai multe detalii referitoare la acest studiu vă invităm să accesați: https://sfamjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/1462-2920.14909.
