28 februarie 2023
O echipă de paleontologi de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (Marian Bordeianu și Vlad A. Codrea) în colaborare cu cercetători de la Universitatea Barcelona, Catalonia, Spania (Josep Sanjuan) și de la Universitatea Hacettepe din Ankara, Turcia (Elvan Demirci) au dovedit existența în urmă cu 28-30 de milioane de ani a unui estuar pe teritoriul județului Cluj.
În luna februarie (2023) echipa de cercetători a publicat în revistă științifică „Review of Paleobotany and Palynology” (editura Elsevier), descoperirea unor minuscule fosile de plante și implicațiile acestora la nivel regional. Fosilele, pe cât de mărunte, pe atât de utile: pe baza unor fructificații de carofite (plante acvatice) descoperite lângă localitatea Suceag (Județul Cluj), cercetătorii specializați în descifrarea paleoecosistemelor continentale au stabilit că în Oligocen, la Suceagu, un curs de apă care sosea în zonă dinspre Munții Gilăului se revărsa într-o mare, sub forma unui estuar.
„Formele de carofite Lychnothamnus pinguis var. major și Nitellopsis (T.) merianii au mai fost întâlnite pe teritoriul țării noastre. Totuși, altele precum Lychnothamnus pinguis forma pinguis și Lychnothamnus praelangueri sunt pentru prima dată descrise din partea centrală și sud-estică a Europei. Alături de alte fructificații de Harrisichara sp. și de Sphaerochara sp., prezența acestor carofite ne indică faptul că în Oligocenul Inferior, când suprafețe extinse din Transilvania se aflau acoperite de ape marine (așa numita Mare Solenoviană), în zona Munților Gilău exista un uscat străbătut de ape dulci, cu debite considerabile. Un astfel de curs de apă, ocazional, avea legături directe cu unele lacuri, din care fructificațiile carofitelor erau preluate de curenți și duse până în zona de contact cu mediul marin” a precizat studentul doctorand Marian Bordeianu.
Punctul fosilifer de la Suceag este de altminteri binecunoscut la nivel internațional de mai mulți ani, acolo fiind descoperite vertebrate fosile (pești, pisici de mare, amfibieni, șerpi, șopârle, țestoase, crocodili, mamifere insectivore și rozătoare, ori unele complet dispărute, precum pantolestidele, entelodonii (apropiați ca înfățișare facocerilor africani de astazi) sau anthracotherii (asemănători ca aspect cu hipopotamii actuali). Trebuie precizat că printre toate aceste animale demult dispărute, unele sunt unice la nivel mondial, punctul fosilifer fiind de interes deosebit.
„Toate aceste animale viețuiau în acele vremuri într-un climat cu temperaturi medii anuale de 18 °C, și cu media precipitațiilor de circa 1800 mm, considerabil mai cald decât în prezent în Transilvania. Clima era favorabilă pentru medii umede, fapt care explică pe de o parte existența unor rețele hidrografice cu debite consistente, iar pe de alta generare de cărbuni, ce s-au exploatat la Aghireș și Dâncu-Tămașa”.
Deși prezența unui estuar a fost presupusă în deceniile trecute grație vertebratelor fosile de uscat și celor marine, acum ea este și mai credibil confirmată de mesajul fructificațiilor de plante acvatice (carofite).
„Plantele descoperite vegetau în zone de băltire sau în lacuri ce se aflau de-a lungul unei ape curgătoare. Faptul că aceste fructificații nu apar în număr foarte mare, și că nu au semne de transport îndelungat ne indică că acestea au fost transportate pe distanțe relativ scurte. Poziționarea precisă a vechilor lor locuri de origine, la nivel geografic, s-ar putea să nu o deslușim niciodată. Aceasta în bună parte din cauza eroziunilor petrecute pe parcursul istoriei geologice în acel loc și regiune”.
În prezent, la nivel mondial, carofitele sunt considerate a fi pe cale de dispariție, acestea fiind specifice apelor stătătoare oligotrofe și limpezi, implicit apelor curate. În mod evident, astfel de ape devin din ce în ce mai rare și restrânse ca arii, din cauza poluărilor excesive determinate de comunitățile omenești. Totodată, aceste plante sunt o sursă de hrană pentru mai multe viețuitoare, precum varii moluște, insecte, pești, păsări de apă și țestoase. Pentru unele păsări de apă (migratoare) și țestoase, aceste plante reprezintă singura lor sursă de hrană. Din nefericire, aceste degradări actuale ale mediilor naturale duc spre declinul populațiilor de animale menționate anterior. Așa ceva cu siguranță nu se petrecea cu 28-30 milioane de ani în urmă, în Transilvania.
Rezultatele au fost publicate în revista Review of Paleobotany and Palynology și pot fi vizualizate aici: Sanjuan et al., Charophyte flora from the Oligocene fossil site of Suceag (Transylvanian Basin, Romania).
