Recent, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași a sărbătorit 160 de ani de existență!
Dacă vremurile erau mai favorabile decât cele prezente, cu siguranță evenimentele solemne și calde, față în față, marcau acest moment! Nu vreau, însă, să ne lăsăm complet învinși de pandemie și vreau sa onorez această universitate, specială în țară și pentru noi, cu acest modest text de tip “In Honorem”.
Încep prin a reaminti că prima instituție de învățământ superior românesc, cu statut universitar, cu nume de universitate și cu funcționare continuă de la înființare a fost fondată la Iași, în 1860. Aceasta este astăzi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași! Indiferent câte academii/școli superioare în limba română sau în altă limbă au existat înainte în Moldova sau Țara Românească, pe care le-am putea asimila unor instituții de învățământ superior, ele, deși importante, nu au avut nici statut, nici nume de universitate, neputând conferi prin actul fondator titlurile universitare avansate. Astfel că fondarea Universității din Iași a fost un act capital pentru cultura română.
În timp, Universitatea din Iași a devenit o sursă de intelectuali, oameni de cultură și profesioniști care au contribuit major la formarea țării și a culturii acesteia, iar astăzi este una din universitățile de referință ale țării, care îi modelează viitorul. Așadar, universitatea din Iași a făcut istorie și face viitor.
În cultura academică clujeană, noi știm bine – și se știe acest lucru în general – că, Universitatea din Iași și cea din București au fost printre susținătorii și contributorii principali ai înființării Universității românești din Cluj (1919). Cele trei universități românești istorice, cu funcționare continuă – Universitatea din Iași (1860), Universitatea din București (1864) și Universitatea din Cluj (1919) – au susținut apoi adesea apariția altor universități românești de astăzi, care s-au format mai târziu, unele în perioada comunistă, altele după Revoluția din 1989.
Puțini știu însă că, înainte de 1919, Universitatea din Iași a fost casa academică pentru mulți intelectuali/profesioniști români ardeleni. Într-adevăr, deși Transilvania are o istorie academică fabuloasă – ex. (1) prima instituție cu statut universitar de pe teritoriul actual al țării (Academia Claudiopolitana – 1581); (2) prima instituție cu statut și nume de universitate (Universitas Claudiopolitana – o universitate imperială derivată în secolul al XVIII-lea din Academia Claudiopolitana) – aceasta nu a inclus învățământ superior românesc. Nici universitatea maghiară din Cluj, înființată în 1872, care a înglobat instituțiile de învățământ superior derivate din Universitas Claudiopolitana și care a fost transformată din 1919 în universitatea românească din Cluj, nu a avut învățământ românesc. Într-adevăr, înainte de 1919, românii din Transilvania nu erau reprezentați prin limba română în instituțiile de învățământ superior din Transilvania, așa că aceștia și-au găsit inițial casa academică în Universitatea din Iași. Spre exemplu, așa cum arată profesorul de istorie Vasile Pușcaș într-o lucrare recentă, la facultatea de drept din Iași, în primul an de funcționare (1860), din cei 11 profesori, 5 erau din Ardeal. Și au fost foarte bine primiți și tratați!
Dragi colegi de la Universitatea din Iași, deși mintea umană are mereu tendința să modifice trecutul pentru a justifica prezentul, pentru că Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) este și succesorul academic și legal al universității românești din Cluj (1919), totuși noi, la UBB, onorăm în prezent trecutul așa cum a fost, pentru a avea un viitor non-defensiv și colaborativ. În acest context, dincolo de salutul colegial cu ocazia sărbătoririi a 160 de ani de la înființare, primiți, vă rog, aprecierea, prietenia și gratitudinea noastră pentru istoria comună, istorie care ne obligă la un prezent și un viitor în care trebuie să ne aflăm de aceeași parte a baricadei universitare!
Prof. univ. dr. Daniel David
Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
