Conf. univ. dr. László Csaba Dégi și conf. univ. dr. Mihai Bogdan Iovu din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Sociala a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), împreună cu colaboratori din cadrul Universității București și din cadrul University of Minnesota, au publicat recent un articol în jurnalul academic The British Journal of Social Work.
Articolul realizează o scurtă trecere în revistă a dezvoltării domeniului asistenței sociale începând cu secolul XIII până la momentul „renașterii” sale ca un domeniu profesional în România. Totodată, acesta prezintă rezultatele primului studiu național derulat pe asistenții sociali din România cu scopul de a identifica profilul actual al acestora.
Deși asistența socială are o istorie îndelungată în România, formarea în domeniu a fost interzisă pentru aproape trei decenii în perioada comunistă. În ciuda acestui fapt, la începutul anilor 90 domeniul a fost reintrodus în formarea universitară, astfel că în prezent există mai mult de 8.000 de asistenți sociali calificați.
Întrucât la ora actuală vorbim de o subdimensionare a personalului în raport cu nevoile din domeniu, articolul explorează dimensiuni precum satisfacția în muncă, epuizarea profesională și nivelul de eficacitate al asistenților sociali. Se analizează modul în care acești factori influențează deciziile asistenților sociali de a se angaja în domeniu fie în România, fie în afara țării. Asistenții sociali din România reprezintă una dintre cele mai numeroase forțe de muncă transnaționale. Aceștia migrează adesea în țări din vestul Europei, preponderent în Marea Britanie care a înregistrat, în ultimii zece ani, o creștere continuă a numărului de asistenți sociali care ocupă poziții calificate în domeniu.
Pentru a înțelege mai bine domeniul asistenței sociale din România, inclusiv a profilului asistentului social, a serviciilor pe care acesta le oferă, a nevoilor și dificultăților acestora, Comisia de cercetare a Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) a derulat în 2015 prima cercetare națională pe asistenții sociali înregistrați.
Chestionarul utilizat a inclus 73 de întrebări care au vizat date demografice, nivelul de educație, experiența practică, tipul de servicii oferite, numărul de ore alocate îndeplinirii diverselor roluri profesionale, procentul din timp alocat sarcinilor de lucru, autoeficiența, experiența locului de muncă și planurile de viitor.
Întrucât asistența socială a fost restabilită ca formare profesională în 1990, prima promoție absolvind în 1994, asistenții sociali chestionați au avut general o vârstă tânără la momentul derulării cercetării (2015). Nu s-au indentificat diferențe semnificative între bărbați și femei sau în funcție de vârstă în probabilitatea ca asistenții sociali să lucreze în mediul urban/rural. Totuși, respondenții care au obținut și o diplomă de master lucrează mai mult în mediul urban. Aproape toți asistenții sociali incluși în cercetare au o diplomă de licență în domeniu.
Asistenții sociali din România au indicat îndeplinirea acelorași roluri profesionale cu cele ale asistenților sociali din SUA (acordarea de servicii directe, planificare, management și consiliere). Salariile nemotivante din domeniu reprezintă însă un aspect îngrijorător pentru statutul social al profesiei. Totuși, acest lucru nu este specific doar României întrucât și în alte țări se înregistrează probleme similare. Deși concluzia că aproape un sfert din asistenții sociali au și un al doilea loc de muncă pentru a-și suplimenta veniturile este îngrijorătoare, nivelul salarial redus al asistenților sociali reprezintă o problemă la nivel internațional.
Asistenții sociali calificați care primesc salarii mici și înregistrează un nivel ridicat de stres sunt prea puțin motivați a continua să profeseze în România. Dar în aceeași măsură, a lucra într-o altă țară precum Marea Britanie înseamnă pentru ei îngrijorări în plus legate de traseul profesional și personal, de abordarea diferită a problemelor sociale prin intervențiile dintr-un alt spațiu cultural, de nevoia de formare profesională, de bariere lingvistice, de dificultățile pe care migrația le-ar aduce pentru ei în accesarea serviciilor sociale și medicale.
În general, asistența socială din România a crescut și s-a dezvoltat în continuu, ajungând de la o profesie inexistentă la începutul anilor 90 la o profesie diversă, cu asistenți sociali calificați care oferă o gamă largă de servicii sociale.
Pentru a accesa articolul complet, vă invităm să accesați: https://academic.oup.com/bjsw/article-abstract/51/1/340/5901867?redirectedFrom=fulltext
