Un grup de cercetători din cadrul Institutului de Cercetări în Chimie Raluca Ripan al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), împreună cu colaboratori din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, a publicat recent un articol în jurnalul academic Materials. Studiul a investigat care sunt cei mai eficienți sigilanți dentari pentru managementul cariilor dentare la copii și adolescenți.
Caria dentară este o boală orală declanșată de biofilm cu o distribuție pandemică internațională, care afectează copiii și adolescenții de toate vârstele. Organizația Mondială a Sănătății raportează că caria dentară este cea mai frecventă afecțiune orală inclusă în studiul Global Burden of Disease. Leziunile carioase ale dinților permanenți reprezintă cea mai răspândită afecțiune orală, în timp ce leziunile carioase pe dinții de lapte ocupă locul 12.
Carierea dinților la copii și adolescenți rămâne o problemă de sănătate publică, în ciuda faptului că sunt disponibile în mare măsură programe de profilaxie și măsuri preventive (sigilanti dentari, igienă personală și profesională și obiceiuri dietetice sănătoase) în principal ca adancituri și fisuri pe dinții copiilor; aceasta prezintă o topografie cu trăsături profunde și înguste, ceea ce face îndepărtarea mecanică a plăcii dentare, prin periere, foarte dificilă.
S-a demonstrat că utilizarea adecvată a sigilantului pentru adancituri și fisuri este eficientă în prevenirea cariilor ocluzale; aplicarea incorectă a materialului de sigilare poate duce la difuzarea bacteriilor din mediul bucal în structura smalțului, pierderea materialului de etanșare și inițierea degradării. Pentru a preveni aceste complicații, este necesară urmărirea regulată pentru a asigura succesul pe termen lung al metodei de sigilare.
Scopul prezentului studiu a fost de a evalua comportamentul clinic a patru sigilanti dentari (Admira sigiliu©, EmbraceWet Bond©, GC Fuji Triaje©, Fotoseal©) legat de prima topografie molară permanentă și vârsta pacientului (când a fost aplicat sigilantul pentru prima dată). S-a evaluat, prin inspecție vizuală și palpare cu o sondă dentară, un grup de 200 de copii, înscriși corespunzător vârstei școlare (vârsta medie de 7 ani la momentul inițial) și împărțit aleator în funcție de materialul utilizat ca sigilant dentar. Evaluarea clinică a sigilantului a fost făcută la intervale de 6, 12, 18 luni pentru evaluarea retenției materialului dentar. Copiii selectați pe baza criteriilor menționate mai sus au fost apoi împărțiți în mod aleatoriu în patru grupe egale în funcție de sigilantul utilizat.
În acest studiu, molarii maxilari au avut o performanță mai bună în ceea ce privește retenția în comparație cu molarii mandibulari. După 12 luni, observăm că sigilanții dentari tind să se desprindă mai frecvent decât după 6 sau 18 luni.
Sigilanții pe bază de rășină și sigilanții cu sticlă ionomeră au performanțe comparabile și permit practicienilor o selecție în conformitate cu experiența individuală și condițiile specifice pacientului. Sigilantul aplicat în jurul vârstei de 7 ani are o performanță mai bună în ceea ce privește retenția, în studiul acesta. În contextul actual al managementului cariilor, scopul modelului medical este de a îmbunătăți și menține sănătatea dentară individuală prin prevenirea apariției cariilor cu metode simple și eficiente adaptate pacienților copii.
Având in vedere că dezvoltarea cariilor dentare este relativ ridicată în timpul erupției dinților permanenți și, cât mai curând posibil, trebuie aplicate materiale dentare de protecție pe suprafețele ocluzale accesibile, rezultatele din cadrul acestui studiu, privind valorile de retenție după aplicare într-un cabinet stomatologic obișnuit, ne permit să încurajăm utilizarea sigilanților dentari pentru protecția dinților copiilor în vederea unei sănătăți orale adecvate.
Pentru a putea accesa articolul integral vă invităm să accesați: https://www.mdpi.com/1996-1944/14/7/1646/htm.
